Cu gandul acasa...

Vinerea trecuta am fost Mos Nicolae, am reusit sa le pun zambetul pe fata parintilor si nu numai... Dupa mult timp au primit si parinti mei cadou (unul micut) de Mos Nicolae si pe langa cadou s-au trezit si cu mine acasa fara sa banuiasca nimic. Ce sentiment placut am simtit :)

Sambata mi-am petrecut-o alaturi de prietenii mei dragi(o parte din ei). Nu am mai vazut de mult sibiul pe intuneric, plin de luminite si de oameni plimbandu-se si alaturi de oamenii dragi mie am reusit sa fac lucrul acesta.... Si spre sfarsitul zilei buna dispozitie a continuat in club. De mult imi doream sa ajung sa ma simt bine fara sa-mi pese ce se intampla pe langa mine si a gasit momentul si locul potrivit... O zi plina de momente si clipe care as fi vrut sa nu se termine, buna dispozitie, lucruri care te fac sa nu mai simti pamantul sub picioare si cel mai important persoanele de acasa, oamenii de suflet.

Dar cum toate lucrurile frumoase de cele mai multe ori nu dureaza mult duminica trebuia sa ma reintorc in Bucuresti...Si un dor de casa atat de intens ma cuprins si inca il simt; niciodata nu a fost asa de puternic...Inca o saptamana si ma reintorc acasa

Of cum se schimba lucrurile si tot
Dar toate se intampla cu un scop....

Un mada melancolic cu mintea intr-un loc si sufletul in altul :)

Undeva departe...

Da, am ajuns in Bucuresti. Un oras plin de contraste, de oameni atat de diferiti dar cu locuri foarte interesante. Primii pasi sunt intotdeauna grei asa a fost si pentru mine in "orasul cenusiu". Oamenii mi se pareau a nu avea suflet si bun simt (doar rutina si setea de bani sunt singurele lucruri care conteaza pentru ei). De exemplu secretarele si in a doua saptamana de la inceperea anului universitar imi spuneau ca masterul inca nu a inceput....profesorul deja preda in sala de curs...

Dorul de oamenii de acasa, la inceput era atat de mare pe langa acest lucru mai exista in capul meu, o intrebare, "Oare am luat decizia buna sa vin aici?"; si dupa ce am pus in balata totul am spus ca asta imi doresc si cu putin ajutor si multa rabdare sper ca lucrurile sa iasa ok....Din punctul acesta de vedere am avut noroc cu prietenii la care am stat o luna jumatate, nu m-au lasat sa ma gandesc prea mult si ma incurajau... Le multumesc enorm de mult pentru tot ce au facut (Aleps si Crista)...

Am ajuns sa nu ma gandesc prea mult la Bucuresti, la cum este el ca oras, deoarece am realizat ca pot sa-mi construies coltisorul meu de lume alaturi de oamenii pe care ii cunosc....In mare, pentru mine ei reprezinta Bucurestiul si lucrul acesta nu imi mai da atatea batai de cap.

Am gasit si eu in sfarsit chirie... Stau cu niste oameni foarte interesanti....Eu sunt cea mai mica dintre toti si am senzatia ca toti ma protejeaza. Multumesc si lor pentru tot.....am chiar si un "frate mai mare" Picu :) ... Acum pot spune ca sunt cat de cat ok.

Un prieten foarte bun incerca sa-mi arate parti din Bucuresti care merita vazute... deci prin urmare pot spune ca sunt destul de norocoasa...Probabil ca Bucurestiul este un joc de puzzle unde nivelul de dificultate se masoara in dimensiunea piesei...in cazul meu inceputul este cu piese mari si pe masura ce ma afund in ce este bucurestiul de fapt, piesele ajung sa fie tot mai mici....(P.S. Multumesc Tibi)

Un singur lucru imi doresc, sa nu ma pierd printre oamenii de aici, sa nu dispara Mada happy. E foarte usor sa ajungi sa fi o forma fara font cel mai greu e sa fi om, cu tot ce implica acest lucru. In locul acesta daca nu sti cine esti si ce iti doresti defapt, ajungi sa fii un pion in haosul bucurestean.

Da imi doresc enorm de mult sa fac ce mi-am propus dar trebuie sa am rabdare...Acum sunt in cautarea unui job dar nimic deocamdata dar sper sa fie cu noroc perioada urmatoare...

Multumesc prietenilor de acasa, cei care isi rup putin din timpul lor si ma intreaba ce mai fac, celor care mi-au sarit in ajutor chiar si cu o vorba de incurajare atunci cand am avut atat de multa nevoie...Ei imi pun zambetul pe buze atunci cand poate uit de el....

Viata merge inainte cu bune si rele ... Sa vedem ce imi rezerva viitorul

Un Mada cu mintea intr-un loc si inima in altul dar :)

Visele devin realitate

Pot spune ca am avut o luna extrem de incarcata dar rezultatele obtinute in aceasta perioada au fost un fel de indeplinirea viselor avut de mult timp.....o senzatie extraordinara

Primul lucru a fost obtinerea permisului de conducere....emotii peste emotii dar intr-un final a fost bine.

Al doilea lucru a fost admiterea la un master in Sibiu. La acest master m-am inscris doar ca sa am un plan de rezerva daca lucrurile nu merg asa cum mi-am propus. Surpriza la care nu m-am asteptat sa se intample dar toate se intampla cu un scop.

Si lucrul care mi-l doream foarte mult era un master in Bucuresti pe managementul proiectelor. Mi s-a indeplinit si aceasta dorinta. Dupa mici peripetii imi dau seama ca partea cea mai grea abia acum urmeaza sa inceapa.

Voi incerca sa fac ambele mastere...unul pe relatii economice internationale si celalalt pe managementul afacerilor prin proiect. Sper sa mearga bine toate...

Acum voi incepe sa-mi caut job, sa gasesc un apartament in care pot sa ma simt ca acasa, si incetul cu incetul sa ma acomodez cu orasul cenusiu....

Si astazi, de ziua mea ma uit in spate si nu-mi vine sa cred cate lucruri s-au intamplat.....
Cu acelasi optimism si acelasi zambet pe buze merg mai departe :)
Viata merge mai departe

Un Mada happy

Astazi...o zi importanta

Astazi am facut primul drum cu masina de acasa. A fost extraordinar chiar daca motorul a mai murit si am mai facut eu cateva stangacii. Am realizat si eu ce inseamna volan cu servo si acceleratie mai sensibila la atingere :).

Scoala de soferi am facut-o pe un Logan la care volanul mergea mai greu, pedalele nu mai erau asa sensibile la atingere dar a fost o masina buna pe care mi-a facut placere sa invat conducere. Masina de acasa e un Passat la care volanul se misca atat de usor precum un fulg iar pedalele sunt silentioase.

Am trecut si de prima zi de soferit in masina familiei....am trecut cu bine si incetul cu incetul ma voi invata si la volan. Cum imi spunea un prieten "exercitiul si orele la volan sunt mama invatarurii " . 

Un Mada :) foarte incantat.

In sfarsit....

Pot spune si eu acum, dupa 2 incercari esuate, ca am reusit sa-mi obtin permisul de conducere. Atat de mult asteptam clipa aceasta si in sfarsit s-a indeplinit. Dar greul abia acum incepe... Dar cu zambetul pe buze si cu multa rabdare sper sa ma descurc bine.....

Un mada :)

Vacanta...Dragoste la prima vedere....

Da, titlul pare ciudat.....sunt doua evenimente care au avut loc unul in timpul desfasurarii celuilalt.

In sfarsit dupa mult timp pot spune ca am avut si eu parte de vacanta si nu doar o vacanta ci de o vacanta la mare. Am reusit sa-mi incarc bateriile dar si sa imi schimb culoarea pielii, acum sunt creola :). Doar plaja, apa, nisip, soare ingredientele unei vacante linistite.

Cum de obicei nu plec de una singura si la mare am plecat impreuna cu o persoana extraordinara, urmand sa vina spre sfarsit alte 2 persoane super tari. Prin urmare am plecat 2 si ne-am intors 4 :D (Raluca, Sandra, Adi/Nelutu si eu - in ordinea numerelor de pe tricou).

Acum trecand la partea sentimentala din sejurul meu la mare pot afirma ca m-am indragostit...o dragoste platonica, nu te gandi la altceva............. :).
Cine este inculpatul "rasaritul" si cand a avut loc evenimentul " la ora 5.45 dimineata pe o plaja, in Jupiter". A fost dragoste la prima vedere, am ramas impresionata de felul in care isi face soarele aparitia pe cer (totul ramane nemiscat la aparitia lui absorbita de maretia momentului), felul in care isi face simtita prezenta pe fiecare bucatica de piele lasand o senzatie de caldura, de siguranta, de placere.... Si ce ramane in urma este dorinta de a mai simti acest lucru din nou.

Acesta e motivul care ma facut sa simt aceasta vacanta cu o alta intensitate.


Asadar si prin urmare,
Mergeti oameni buni la mare.

Mada :)

S-a treminat....

Se mai incheie inca un episod din viata mea, facultatea...regret ca nu a durat mai mult, ca s-a terminat asa de repede, in 3 ani...Dar ce doare si mai tare e ca am descoperit, acum, niste oameni extraordinari....

Saptamana care tocmai a trecut a fost plina de momente incarcate de sentimente. Echipa alaturi de care am organizat cursul festiv si banchetul mi-au oferit un buchet extraordinar de flori si m-au felicitat in fata tuturor participantilor la eveniment(erau peste 1000 de oameni) lasandu-ma fara cuvinte. Sunt toti niste oameni extraordinari si le multumesc (Sorin, Raluca, Mita, Andrei, Marius, Ioana).
Un alt lucru extraordinar a fost momentul, dupa banchet, cand oamenii din jur si profesorii ne felicitau pentru felul in care ne-au iesit evenimentele, din punctul meu de vedere, ma facut sa radiez si sa fiu sigura inca o data, daca mai era nevoie, de lucrurile care le fac. Dar poate ca lucrul cel mai important este ca in tot amalgamul acesta de activitati, de lucruri de facut ne-am format noi, o echipa de prieteni. Cum bine spunea Sorin aka Terchila acum trebuie sa facem o continuare la orice doar de dragul de a petrece cat mai multe clipe, momente alaturi de niste oameni extraordinari sau ,cum spunem noi sibieini, niste oameni faini. Am incercat sa capturez niste momente alaturi de prietenii mei si le-am pus in coltisorul meu :) . Acestia suntem noi o echipa minunata care stim sa punem suflet in tot Andrei aka Muc, Mada aka Madalin, Mihai aka Mita, Ioana, Sorin aka Terchila, Ralu aka Ralucu si Marius care are privilegiul sa fie singur in poza :) (nu era in zona cand am facut noi poza). Doamne cate clipe frumoase am petrecut impreuna si sper ca vor mai fi multe de aici incolo.

Am invatat un lucru foarte important acum ceva timp si anume..Multe lucruri din jur se schimba dar prietenii adevaratii raman mereu aroape.

Cu toate ca acest episod s-a terminat asa de repede nu regret un lucru, ca nu a trecut degeaba pe langa mine si ma format cat de cat pentru ce a va urma de aici incolo.

Cat de repede trece timpul

Nu-mi vine sa cred ca am terminat cu toate examenele, ca acum nu voi mai fi in sesiune (deocamdata). Atat de repede a trecut timpul pe langa mine parca acum 3 ani ma vedeam timorata si plina de emotii in fata BAC-ului si incercand sa-mi dau seama cum va fi oare la facultate. Atatea intrebari aveam in minte dar fara nici un raspuns. Dar ce e si mai ciudat ca numarul intrebarilor lipsite de raspuns a crescut acum si totul e confuz chiar daca e asa de clar...

Acum un an, aproape, plecam cu un regret enorm in suflet din Belgia deoarece am lasat in urma niste oameni deosebiti, dar si cu o bucurie imensa deoarece am reusit sa ma cunosc pe mine mai bine, sa-mi dau seama ca nu tot ce zboara se mananca. Din acel moment am inceput sa gandesc altfel si am inceput sa pretuiesc si mai mult lucrurile care conteaza cu adevarat, oamenii si mai ales ca sunt romanca.

In 18 iunie voi avea cursul festiv si cred ca va fi o zi atat de emotionanta pentru mine deoarece va fi primul pas in a-mi lua la revedere de la facultate, de la profesorii de suflet de la atatea persoane apropiate sufletului meu...Regret ca s-a terminat atat de repede dar ma bucur ca am avut ocazia sa cunosc niste oameni extraordinari.

Voi avea examenul de conducere si imi doresc sa iasa totul bine....abia astept sa conduc o masina..sa ma urc in ea si sa plec oriunde vad cu ochii...ard de nerabdare

Acum parca mi-as dorii sa opresc timpul in loc, sa ma mai bucur inca o clipa de momentele frumoase alaturi de voi, persoanele care au ramas in sufletul meu...Dar din pacate mai pot doar sa ma bucur de momentele care vor veni de acum inainte si ce pot sa mai fac e sa le traiesc la intensitate maxima.....

In toamana, masterul si viata mea va lua o cu totul alta intorsatura...un cadru nou, Bucuresti, oameni noi, dar cu in plan de viitor destul de indraznet. Voi incepe sa fiu un om mare cu idei noi si entuziasm, placere de lucru si daruire. Intrebarea care o am acum in minte este...Oare cum va fi?

Dar raspunsul il voi primi in momentul oportun...
Un Mada :)

Doamne cat de bine e....

O persoana speciala pentru mine a reusit sa-mi insufle placerea de a conduce...de a simti masina....Doamne cat de bine e...

E o senzatie atat de placuta sa vezi cum tu ajuti la punerea in functiune a unui angrenaj de fiare....cum fiecare ezitare sau exces de ceva e exprimat mecanic prin masina atunci cand esti la volan....

Mai am putin si ajung sa imi dau si examenul pentru carnetul de soferi...sincer abia astept....

P.S. Multumesc Ovidiu

Mada :)

Cat de ciudat...

E asa de ciudat cat de mult se poate schimba o persoana si mai ales cat de repede....Isi pierde sau isi arata adevarata identitate, e prea greu sa fac distinctie...

E atat de greu sa exprimi acest sentiment, dar DEZAMAGIRE ar fi oarecum cel mai potrivit cuvant...

Identitatea pe care eu o stiam parca a fost zburata de vant si a ramas doar scheletul omului...exact ce el era defapt...e trist sa vezi lucrul acesta dar poate ca asa e viata....

Un Mada ganditor

M-am decis...

Nu de multa vreme viata mea a luat o turnura mai diferita. Dupa ce voi termina cu sesiunea, cursul festiv si banchetul va iesi bine si dupa ce imi voi lua licenta (sper) cu nota mare ma voi intoarce din nou la invatat deoarece voi pleca in Bucuresti pentru a face masterul...

Ce ma sperie este numai orasul...dar sper ca si zambetul meu sa aiba loc acolo...Sper ca-mi voi gasi si eu coltisorul meu undeva acolo..

In septembrie cred ca voi avea parte de tot felul de sentimente...Stresul admiterii, amintirile din facultate, nebunia locului in care voi ajunge, dorul oamenilor care ii las acasa....vor fi multe

Dar cu toate acestea cu zambetul pe buze si fruntea sus ma incumet nu doar sa visez cu ochii deschisi ci chiar sa-mi transform visul in realitate...Un mada :)

O noua confirmare

Saptamana trecuta mi s-a intamplat ceva foarte interesant mi s-a propus sa fiu trainer la un proiect...si am acceptat. Proiectul era sa educam studenti in domeniul contabilitatii, mai precis contabilitate primara.

Sincer a fost prima data cand am tinut un training(nu am fost doar eu eram o echipa de 2 persoane deci multumesc Ioana) in fata unor oameni care erau in afara AIESEC-ului si a iesit atat de bine. Proiectul in sine a fost foarte obositor deoarece predam la 2 serii de studenti cate 3 ore fiecare serie...dar a meritat efortul. La sfarsit cand o parte din oameni parca regretau ca s-a terminat asa de repede, cand toti erau bucurosi ca totul a iesit asa cum a iesit nu poti sa fii trist...mie acesti oameni mi-au incarcat bateriile mi-au ridicat moralul si mi-au confirmat chiar daca nu mai era nevoie sa am incredere in mine.

Marea majoritate ne-au luat noua starea de stirit adica erau cu zambetul pe buze si au creat si si ei alaturi de noi o atmosfera placuta si relaxanta si chiar au inteles contabilitate (surprinzator dar adevarat).

Si am realizat ca ar trebui sa fac mai des lucrul acesta pentru ca sunt in stare am reusit (si eu si Ioana) sa tinem sub control 90 de oameni (in doua serii), sa-i facem sa si inteleaga si sa le mentinem sus starea de spirit....Doamne ce experienta faina..Acum inteleg ce-mi spunea un super bun prieten din Bucuresti despre traininguri tinute in alt mediu....Multumesc

Aveam nevoie de asa ceva....O noua realizare de care sunt mandra....Multumesc Ioana, am facut o echipa foarte faina :)

Un Mada foarte happy :D

Cu volanul in mana.... :)

Am inceput scoala de soferi si am descoperit ca e foarte placut sa conduci....Abia acum am inteles ce simteau persoanele dragi mie cand conduceau...Am inteles ce simteau cand erau cu volanul in mana si soseaua in fata ochilor...Doamne ce senzatie placuta....

Cum toate au un inceput mai plin sau nu de surprize asa am avut si eu la primele lectii de soferit (deocamdata am 3 sedinte la activ dar gafele se tin lant), de exemplu :
- am luat curbe pe ambele benzi ale soselei
- sunt experta in a trece de la viteza a 2-a in a 5-a si din vitea 1 in a 4-a
- pe o sosea foarte aglomerata (la prima sedinta) eu aveam grija de volan iar instructorul se juca cu schimbatorul de viteze si pedalele (cat de comic a putut fi) :D
- era sa calc o fata (culoarea pielii fetei avea tonuri mai inchise si mai era si seara) pe trecerea de pietoni
- am reusit sa ma catar pe niste borduri si sa cobor cu masina de pe bordurile respective (cu mici zdruncinaturi :) )

Cam atat deocamdata cu peripetiile mele la volan....Cu toate acestea e chiar frumos sa conduci...Am noroc de un instructor care imi tine starea de spirit la un nicel de ridicat si sunt mai tot timpul cu zambetul pe buze

Multumesc persoanei care ma invatat sa vad masina cu alti ochi si sa pun pasiune cand sunt la volan dinainte sa ajung sa o conduc....

Am mai inceput un episod din viata mea...Cu fruntea sus si plina de curaj

E trist....

E trist cand iti faci planuri cu persoana iubita si dintr-o data totul se clatina sub picioare....
E trist cand spui te iubesc si parca nimic nu mai are ecou.....
E trist cand ai lacrimi de tristete in ochi cand te gandesti la persoana iubita...
E trist ca nimic din ce faci nu are efectul scontat.....
E trist cand in loc de vorbe frumoase sunt doar certuri.....
E trist cand nu mai ai incredere in persoana in care spui ca o iubesti....
E trist cand nu poti sa vezi ce se intampla in jurul tau....
E trist cand sansele trec pe langa noi fara sa le fructificam...
E trist cand spun ca fericirea e departe.....

Toate aceste lucruri dor si mai tare atunci cand sti sa spui Te iubesc.....1+1=2

Amintirile raman pe veci scrise in suflet....(de cele mai multe ori doar cele frumoase)

Nimic nu e intamplator....



Respir adanc si imi urmez cursul vietii....

Un multumesc

Astazi mi s-a intamplat un lucru....am vrut sa spun multumesc unei persoane foarte dragi mie dar era parca mult prea putin fata de ceea ce doream eu sa-i exprim...Oare nu exista un cuvant mai mare decat multumesc?

De cele mai multe ori clipele grele sunt momente de rascruce din viata unei persoane..De ce?....pentru un singur lucru...Atunci raman langa tine oamenii care iti sunt cu adevarat prieteni....Lor nici macar cuvantul multumesc nu le e de ajuns cand il rostesti pentru ca doresti sa le exprimi mai multe. Acestia sunt oamenii pentru care ai da orice pentru ca sti ca nimic nu e prea mult si nici prea putin.

Sunt putini oameni de genu in viata mea dar pentru mine nu conteaza numarul lor si conteaza ei in sine...Nu conteaza cum bine spuneau 2 prieteni de-ai mei cat de des ii vezi ci ce se intampla atunci cand vorbesc unul cu celalalt chiar si prin intermediul unor taste si unui monitor, sau o convorbire telefonica care parca te face sa uiti ca nu ai mai vazut persoana de nenumarate luni. Acestia sunt oamenii care au o valoare neestimata.

Eu as vrea sa spun mai mult decat multumesc prietenilor mei dar un cuvant mai mare nu exista asa ca multumesc...Mada :)

Multe lucruri ...

De mult timp nu am mai scris...s-au intamplat prea multe si poate ca eram prea confuza ca sa reusesc sa mai scriu ceva....Acum pot spune ca totul a inceput sa se sedimenteze...Viata personala incepe sa mearga pe un fagas bun, eu incep sa-mi umplu timpul cu lucruri care imi place sa le fac (sa organizez banchetul, sa fiu pe langa oamenii dragi, sa ma gandesc la ce voi face dupa facultate...)....

A fost o perioada foarte grea deoarece lucrurile care se intamplau pe langa mine nu aveau sens sau nu luau o forma mult prea neplacuta pentru mine si nu numai....Intr-o perioada in care sti ce vrei e destul de greu ca lucrurile sa mearga in directia in care te astepti cand sunt cel putin doua persoane implicate....

Greu dar nu imposibil...de cele mai multe ori sunt optimista (mai fac si eu pauze dar imi revin)...dar nu-mi doresc sa vad doar partea buna in toate...ci s-o vad pe cea reala...

Inca sunt mica nu am trecut prin prea multe sau poate am trecut prin multe (depinde cat de subiectiva sunt) dar, dupa cum bine spunea si un prieten de-al meu, inca mai am timp sa fac greseli....La 21 de ani am o viata in fata si in momentul acesta nu trebuie sa uit ce vreau de la mine si mai ales ce vreau de la viata mea.....O viata personala buna nu e de ajuns

Am implinit un an si o luna alaturi de persoana iubita...Ne-am dat si noi seama ca suntem un cuplu atipic....Am trecut impreuna printr-o gramada de situatii dificile dar am reusit sa fim unul langa celalalt....Si sa iubesti pe cineva e greu dar iti umple sufletul de fericire cand se intampla...

Cum am mai spus si in postul trecut ajuns sa ma lovesc frontal cu viata reala..sa fiu un om care incepe sa faca primi pasi in viata.....Pare greu dar nu imposibil...Cu toate aspectele acestea eu sunt cu zambetul pe buze pentru ca stiu ca mai apare ceva care ma va face sa-mi descopar limitele sau mai bine spus sa ma descopar pe mine....

Au mai trecut cateva luni...mai e o viata....Cu fruntea sus si plina de curaj..Mada :)