Vinerea trecuta am fost Mos Nicolae, am reusit sa le pun zambetul pe fata parintilor si nu numai... Dupa mult timp au primit si parinti mei cadou (unul micut) de Mos Nicolae si pe langa cadou s-au trezit si cu mine acasa fara sa banuiasca nimic. Ce sentiment placut am simtit :)
Sambata mi-am petrecut-o alaturi de prietenii mei dragi(o parte din ei). Nu am mai vazut de mult sibiul pe intuneric, plin de luminite si de oameni plimbandu-se si alaturi de oamenii dragi mie am reusit sa fac lucrul acesta.... Si spre sfarsitul zilei buna dispozitie a continuat in club. De mult imi doream sa ajung sa ma simt bine fara sa-mi pese ce se intampla pe langa mine si a gasit momentul si locul potrivit... O zi plina de momente si clipe care as fi vrut sa nu se termine, buna dispozitie, lucruri care te fac sa nu mai simti pamantul sub picioare si cel mai important persoanele de acasa, oamenii de suflet.
Dar cum toate lucrurile frumoase de cele mai multe ori nu dureaza mult duminica trebuia sa ma reintorc in Bucuresti...Si un dor de casa atat de intens ma cuprins si inca il simt; niciodata nu a fost asa de puternic...Inca o saptamana si ma reintorc acasa
Of cum se schimba lucrurile si tot
Dar toate se intampla cu un scop....
Un mada melancolic cu mintea intr-un loc si sufletul in altul :)
sâmbătă, 13 decembrie 2008
marți, 2 decembrie 2008
Undeva departe...
Da, am ajuns in Bucuresti. Un oras plin de contraste, de oameni atat de diferiti dar cu locuri foarte interesante. Primii pasi sunt intotdeauna grei asa a fost si pentru mine in "orasul cenusiu". Oamenii mi se pareau a nu avea suflet si bun simt (doar rutina si setea de bani sunt singurele lucruri care conteaza pentru ei). De exemplu secretarele si in a doua saptamana de la inceperea anului universitar imi spuneau ca masterul inca nu a inceput....profesorul deja preda in sala de curs...
Dorul de oamenii de acasa, la inceput era atat de mare pe langa acest lucru mai exista in capul meu, o intrebare, "Oare am luat decizia buna sa vin aici?"; si dupa ce am pus in balata totul am spus ca asta imi doresc si cu putin ajutor si multa rabdare sper ca lucrurile sa iasa ok....Din punctul acesta de vedere am avut noroc cu prietenii la care am stat o luna jumatate, nu m-au lasat sa ma gandesc prea mult si ma incurajau... Le multumesc enorm de mult pentru tot ce au facut (Aleps si Crista)...
Am ajuns sa nu ma gandesc prea mult la Bucuresti, la cum este el ca oras, deoarece am realizat ca pot sa-mi construies coltisorul meu de lume alaturi de oamenii pe care ii cunosc....In mare, pentru mine ei reprezinta Bucurestiul si lucrul acesta nu imi mai da atatea batai de cap.
Am gasit si eu in sfarsit chirie... Stau cu niste oameni foarte interesanti....Eu sunt cea mai mica dintre toti si am senzatia ca toti ma protejeaza. Multumesc si lor pentru tot.....am chiar si un "frate mai mare" Picu :) ... Acum pot spune ca sunt cat de cat ok.
Un prieten foarte bun incerca sa-mi arate parti din Bucuresti care merita vazute... deci prin urmare pot spune ca sunt destul de norocoasa...Probabil ca Bucurestiul este un joc de puzzle unde nivelul de dificultate se masoara in dimensiunea piesei...in cazul meu inceputul este cu piese mari si pe masura ce ma afund in ce este bucurestiul de fapt, piesele ajung sa fie tot mai mici....(P.S. Multumesc Tibi)
Un singur lucru imi doresc, sa nu ma pierd printre oamenii de aici, sa nu dispara Mada happy. E foarte usor sa ajungi sa fi o forma fara font cel mai greu e sa fi om, cu tot ce implica acest lucru. In locul acesta daca nu sti cine esti si ce iti doresti defapt, ajungi sa fii un pion in haosul bucurestean.
Da imi doresc enorm de mult sa fac ce mi-am propus dar trebuie sa am rabdare...Acum sunt in cautarea unui job dar nimic deocamdata dar sper sa fie cu noroc perioada urmatoare...
Multumesc prietenilor de acasa, cei care isi rup putin din timpul lor si ma intreaba ce mai fac, celor care mi-au sarit in ajutor chiar si cu o vorba de incurajare atunci cand am avut atat de multa nevoie...Ei imi pun zambetul pe buze atunci cand poate uit de el....
Viata merge inainte cu bune si rele ... Sa vedem ce imi rezerva viitorul
Un Mada cu mintea intr-un loc si inima in altul dar :)
Dorul de oamenii de acasa, la inceput era atat de mare pe langa acest lucru mai exista in capul meu, o intrebare, "Oare am luat decizia buna sa vin aici?"; si dupa ce am pus in balata totul am spus ca asta imi doresc si cu putin ajutor si multa rabdare sper ca lucrurile sa iasa ok....Din punctul acesta de vedere am avut noroc cu prietenii la care am stat o luna jumatate, nu m-au lasat sa ma gandesc prea mult si ma incurajau... Le multumesc enorm de mult pentru tot ce au facut (Aleps si Crista)...
Am ajuns sa nu ma gandesc prea mult la Bucuresti, la cum este el ca oras, deoarece am realizat ca pot sa-mi construies coltisorul meu de lume alaturi de oamenii pe care ii cunosc....In mare, pentru mine ei reprezinta Bucurestiul si lucrul acesta nu imi mai da atatea batai de cap.
Am gasit si eu in sfarsit chirie... Stau cu niste oameni foarte interesanti....Eu sunt cea mai mica dintre toti si am senzatia ca toti ma protejeaza. Multumesc si lor pentru tot.....am chiar si un "frate mai mare" Picu :) ... Acum pot spune ca sunt cat de cat ok.
Un prieten foarte bun incerca sa-mi arate parti din Bucuresti care merita vazute... deci prin urmare pot spune ca sunt destul de norocoasa...Probabil ca Bucurestiul este un joc de puzzle unde nivelul de dificultate se masoara in dimensiunea piesei...in cazul meu inceputul este cu piese mari si pe masura ce ma afund in ce este bucurestiul de fapt, piesele ajung sa fie tot mai mici....(P.S. Multumesc Tibi)
Un singur lucru imi doresc, sa nu ma pierd printre oamenii de aici, sa nu dispara Mada happy. E foarte usor sa ajungi sa fi o forma fara font cel mai greu e sa fi om, cu tot ce implica acest lucru. In locul acesta daca nu sti cine esti si ce iti doresti defapt, ajungi sa fii un pion in haosul bucurestean.
Da imi doresc enorm de mult sa fac ce mi-am propus dar trebuie sa am rabdare...Acum sunt in cautarea unui job dar nimic deocamdata dar sper sa fie cu noroc perioada urmatoare...
Multumesc prietenilor de acasa, cei care isi rup putin din timpul lor si ma intreaba ce mai fac, celor care mi-au sarit in ajutor chiar si cu o vorba de incurajare atunci cand am avut atat de multa nevoie...Ei imi pun zambetul pe buze atunci cand poate uit de el....
Viata merge inainte cu bune si rele ... Sa vedem ce imi rezerva viitorul
Un Mada cu mintea intr-un loc si inima in altul dar :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)