duminică, 14 februarie 2010

Un oras gol...

De ceva vreme incoace stau si ma gandesc cat de dificil e sa stai intr-un oras in care sa nu te identifici... E vorba de mine in Bucuresti.

Imi place foarte mult ce fac numai ca fetele, mastile fara continut care le gasesti la orice pas in acest oras parca imi lasa un gust amar pe buze si tristete in suflet...imi e greu.
Imi e greu sa analizez la fiecare pas daca persoana care o am in fata e sincera sau nu, daca poarta o masca sau nu.
E greu sa lasi pe cineva sa te cunosca din frica de a fi dezamagit.
E greu sa ti pasul cu un oras care e mai tot timpul treaz.
E greu cand compari ce e acasa(Sibiu-liniste, familie, prieteni si oameni calzi, locuri pline de zambet si buna dispozitie...caldura) si ce e in orasul cenusiu si gol(Bucuresti-rece, gol chiar daca sunt oameni si obositor).

Ajungi sa intri in rutina orasul...trezit- serviciu- acasa- somn.. si a doua zi de la capat= un robot

Acasa nu e Bucuresti....OF

Deocamdata imi place ce fac si poate ca lucrul acesta ma ajuta sa nu raman dezarmata in fata orasului cenusiu... Plus ca sunt si aici cativa oameni care ma fac sa ma simt ca acasa (multumesc ca sunteti)