O perioada mai ciudata...

Stiu ca nu am mai scris de mult timp, dar prea multe lucruri s-au intamplat in ultima perioada care, oarecum, m-au indepartat de coltisorul meu in care imi incarcam bateriile.

Am ajuns in punctul in care am parte de multe lucruri pe care mi le-am dorit dar acum parca ma depasesc sau poate ca ma consum prea mult in realizarea lor. Oboseala a ajuns sa-si spuna cuvantul sau poate ca acum realizez ce inseamna cu adevarat Bucurestiul... Nu regret nici un moment ca am facut pasul care l-am facut pentru ca am ajuns sa cunosc si oameni extraordinari chiar daca nu totul este roz si chiar daca pentru fiecare pas facut in fata depun un efort extraordinar.

Obosita, cu moralul undeva mai jos, cu un sentiment ciudat de singuratate chiar daca oamenii dragi imi sunt alaturi, neincrezatoare probabil pentru ca am avut parte de ceva frumos dar nu sunt inca pregatita sa am parte de intreg pachetul, dar cu o pofta de munca neasteptat de mare (cu simplul scop de a avea cat mai mult timp ocupat ca sa nu ma mai gandesc la ce s-a intamplat sau ce se intampla pe langa mine) si trista pentru ca viata ne invata foarte dur ce trebuie sa pretuim, am pierdut un prieten plin de viata, o persoana draga.

Incerc sa imi revin dar parca sunt prea multe care s-au petrecut si probabil ca ma complac, pentru o perioada, cu starea existenta, e mai simplu asa constienta fiind ca nu imi va face bine. O gura de aer de acasa ma va pune pe picioare, de asta sunt ferm convinsa.

Un Mada intr-o perioada mai ciudata....