Ma simt captiva...

Ma simt captiva in relatie.... e ciudat atunci cand investesti atat de multe sentimente, timp si energie si parca ajunge totul sa se rezume la reprosuri, certuri si momente de tacere... Oare asta e norocul meu.... Sunt trista... Parca nici macar nu mai am putere sa zbor..... OFFFFFFFFFFFF

Un oras gol...

De ceva vreme incoace stau si ma gandesc cat de dificil e sa stai intr-un oras in care sa nu te identifici... E vorba de mine in Bucuresti.

Imi place foarte mult ce fac numai ca fetele, mastile fara continut care le gasesti la orice pas in acest oras parca imi lasa un gust amar pe buze si tristete in suflet...imi e greu.

Imi e greu sa analizez la fiecare pas daca persoana care o am in fata e sincera sau nu, daca poarta o masca sau nu.

E greu sa lasi pe cineva sa te cunosca din frica de a fi dezamagit.

E greu sa ti pasul cu un oras care e mai tot timpul treaz.

E greu cand compari ce e acasa(Sibiu-liniste, familie, prieteni si oameni calzi, locuri pline de zambet si buna dispozitie...caldura) si ce e in orasul cenusiu si gol(Bucuresti-rece, gol chiar daca sunt oameni si obositor).

Ajungi sa intri in rutina orasul...trezit- serviciu- acasa- somn.. si a doua zi de la capat= un robot

Acasa nu e Bucuresti....OF

Deocamdata imi place ce fac si poate ca lucrul acesta ma ajuta sa nu raman dezarmata in fata orasului cenusiu... Plus ca sunt si aici cativa oameni care ma fac sa ma simt ca acasa (multumesc ca sunteti)

O perioada mai ciudata...

Stiu ca nu am mai scris de mult timp, dar prea multe lucruri s-au intamplat in ultima perioada care, oarecum, m-au indepartat de coltisorul meu in care imi incarcam bateriile.

Am ajuns in punctul in care am parte de multe lucruri pe care mi le-am dorit dar acum parca ma depasesc sau poate ca ma consum prea mult in realizarea lor. Oboseala a ajuns sa-si spuna cuvantul sau poate ca acum realizez ce inseamna cu adevarat Bucurestiul... Nu regret nici un moment ca am facut pasul care l-am facut pentru ca am ajuns sa cunosc si oameni extraordinari chiar daca nu totul este roz si chiar daca pentru fiecare pas facut in fata depun un efort extraordinar.

Obosita, cu moralul undeva mai jos, cu un sentiment ciudat de singuratate chiar daca oamenii dragi imi sunt alaturi, neincrezatoare probabil pentru ca am avut parte de ceva frumos dar nu sunt inca pregatita sa am parte de intreg pachetul, dar cu o pofta de munca neasteptat de mare (cu simplul scop de a avea cat mai mult timp ocupat ca sa nu ma mai gandesc la ce s-a intamplat sau ce se intampla pe langa mine) si trista pentru ca viata ne invata foarte dur ce trebuie sa pretuim, am pierdut un prieten plin de viata, o persoana draga.

Incerc sa imi revin dar parca sunt prea multe care s-au petrecut si probabil ca ma complac, pentru o perioada, cu starea existenta, e mai simplu asa constienta fiind ca nu imi va face bine. O gura de aer de acasa ma va pune pe picioare, de asta sunt ferm convinsa.

Un Mada intr-o perioada mai ciudata....

Si toate merg mai departe...

Stiu ca nu am mai scris nimic de mult timp, dar sincera sa fiu s-au intamplat o gramada de lucruri pe langa mine incat familiarizarea cu ele mi-a mancat din timp care il alocam doar pentru mine si coltul in care in puneam pe hartie viata.

In sfarsit de septembrie mi se va termina internshipul pe logistica in Colgate. Pana in acest moment sa lucrezi intr-o companie cum este Colgate-ul iti aduce multe satisfactii si mai ales ca ajungi sa cresti intr-un mediu foarte profesionist. Am un respect extraordinar de mare pentru toti oamenii care i-am cunoscut in companie. Da, am invatat multe in acesta perioada si mai am multe de invatat. Am incercat sa dau tot ce e mai bun din mine chiar daca la un moment dat ma simteam poate ca un pion mic pe o tabla de sah, dar din toate am avut de invatat.

In mod normal dupa cele 3 luni de internship experienta mea in Colgate-Palmolive lua sfarsit dar spre marea mea surprindere in cazul meu lucrurile vor lua o intorsatura diferita. Din 1 octombrie voi fi customer development executive mai precis voi lucra pe vanzari ocupandu-ma de partea de Cash&Carry (Metro si Selgros) din Bucuresti. Nu am experinta in domeniu dar pentru ca am fost intern in companie am ajuns sa fiu cea mai potrivita optiune. Voi incepe de la zero avand de invatat o gramada, dar cu acelasi entuziasm voi face acest lucru fara sa ma gandesc ce va urma.

Da sunt obosita si bulversata de tot ce se intampla pe langa mine dar ma simt foarte OK facand ceea ce fac si asta ma motiveaza si mai tare.

Primul pas spre viitorul meu job(vanzari) l-am facut, am condus prin infernalul trafic din Bucuresti masina de servici si mi-am cunoscut echipa alaturi de care voi lucra. E greu la inceput dar cu timpul vor ajunge toate sa intre in normal.

Un Mada entuziasmat cu inima acasa si cu mintea in Bucuresti.
Viata mea incepe sa se contureze tot mai tare :)

Am inceput...

Dupa o luna de vacanta, daca se poate spune asa, plina de proiecte si examene, de evenimente care mai de care mai solicitante si placute (multumesc prietenilor mei) a venit timpul sa incep serviciul.

Astazi a fost prima mea zi de servici cu drepturi depline si in adevaratul sens al cuvantului. Lucrez intr-o echipa in care se promoveaza multiculturalitatea (sunt colegii din diferite colturi ale lumii, nu sunt multi, dar cei care sunt ocupa pozitii cheie). Colegii sunt primitori si deschisi, aceasta a fost prima impresie, iar mentorul meu, sefa mea, este o persoana extraordinara.

Nu-mi venea sa cred astazi cand ma vedeam stand la birou, inconjurata de persoane care lucrau, fiecare stia ce are de facut, ca traiam sentimentul acela confuz care l-am avut si in clasa I la scoala (pofta de a incepe lucrul si teama ca nu stii ce va urma). Dupa prima zi impresia ramasa este foarte placuta, voi lucra alaturi de niste profesionisti de la care am ce sa invat. Acum ramane de vazut ce va urma si mai ales daca acest sentiment placut va ramane si la sfarsitul celor 3 luni de internship.

Un Mada dornic sa vada ce va urma :P

Toate apar cand te astepti mai putin

Dupa indelungi etape de selectie si interviul final acum pot spune ca am ajuns in sfarsit sa lucrez timp de 3 luni alaturi de Colgate-Palmolive. Voi fi un intern pe departamentul de logistica, activitatea mea va consta in munca la diferite proiecte si job-ul efectiv il voi incepe pe 1 iulie.

Imi doresc sa fie o experienta extraordinara din care pot invata o gramada de lucruri. Este primul meu job mai serios chiar daca va fi unul de scurta durata, deocamdata.

Probabil ca acum va incepe si pentru mine nebunia, sau poate ca abia acum incep si planurile mele sa se concretizeze, sa prinda contur.


Pentru mine Top Talents a fost lucrul care ma facut sa cred in mine atunci cand incepeam sa-mi pierd speranta... Un pas incredibil de la 2287 de aplicanti am ajuns printre cei 72 de finalisti urmand apoi sa primesc o oferta de munca, la care tanjeam de mult timp, din partea companiei Colgate-Palmolive.

Astept cu nerabdare sa vad ce va mai urma.

Un Mada care incepe sa faca primii pasi de om mare :P

Traiesc intr-o lume plina de surprize

Am avut o saptamana in care am trecut de la un sentiment la altul intr-o secunda de la bucurie la tristete. E foarte greu dar in acelasi timp e foarte antrenant si motivant, dar de multe ori mai lasa si urme de nesinguranta.

Am avut parte in sfarsit de interviuri si de cateva oferte de job-uri saptamana aceasta. Cea mai scurta a fost experienta intr-un workshop la Kraft pe vanzari. Am reusit sa-mi dau seama ca am crescut ca am devenit mai stapana pe mine si am descoperit ca am abilitati de vanzator dar sunt neslefuite. Am reusit alaturi de persoanele din echipa din care faceam parte sa iesim pe locul intai la numarul de vanzari in cadrul unei simulari, acest lucru dandu-mi incredere in forte proprii.

O sansa pe care am reusit sa o fructific este participarea mea in cadrul programului Top Talents 2009. Au aplicat 2287 de persoane si eu am reusit sa ajung printre cei 300 care sunt in etapa finala. Surpriza a veni astazi prin telefon si suna in felul urmator: "Buna, te felicitam pentru rezultatele obtinute pana in acest moment si te anuntam ca ai fost aleasa alaturi de alte 9 persoane de catre cei de la Colgate-Palmolive pentru a lucra alaturi de ei dupa ce treceti de interviul final." Am fost atat de bucuroasa dupa ce am primit vestea incat saream ca un copil mic prin casa. Inca mai am de trecut printr-o simulare si interviuri pana sa ajung sa lucrez dar oricum unde am reusit sa ajung ma surprins din toate punctele de vedere.

Din pacate pe langa vestiile acestea minunate am trecut si print-o experienta mai ciudata. In 3 zile am ajuns sa raman singura in apartamentul in care stateam si nu stiu exact cat mai am voie sa raman, nu stiu exact pe cine sa deranjez daca proprietarii imi vor spune ca vine altcineva in locul nostru si nu stiu exact daca trebuie sa incep sa caut un alt loc in care sa ma mut. Pe partea aceasta e putin mai confuz totul dar probabil incetul cu incetul se va face lumina.

Fiecare pas facut in viata vine cu cate o surpriza....

Un Mada care incearca sa se acomodeze cu fiecare surpriza