Undeva departe...

Da, am ajuns in Bucuresti. Un oras plin de contraste, de oameni atat de diferiti dar cu locuri foarte interesante. Primii pasi sunt intotdeauna grei asa a fost si pentru mine in "orasul cenusiu". Oamenii mi se pareau a nu avea suflet si bun simt (doar rutina si setea de bani sunt singurele lucruri care conteaza pentru ei). De exemplu secretarele si in a doua saptamana de la inceperea anului universitar imi spuneau ca masterul inca nu a inceput....profesorul deja preda in sala de curs...

Dorul de oamenii de acasa, la inceput era atat de mare pe langa acest lucru mai exista in capul meu, o intrebare, "Oare am luat decizia buna sa vin aici?"; si dupa ce am pus in balata totul am spus ca asta imi doresc si cu putin ajutor si multa rabdare sper ca lucrurile sa iasa ok....Din punctul acesta de vedere am avut noroc cu prietenii la care am stat o luna jumatate, nu m-au lasat sa ma gandesc prea mult si ma incurajau... Le multumesc enorm de mult pentru tot ce au facut (Aleps si Crista)...

Am ajuns sa nu ma gandesc prea mult la Bucuresti, la cum este el ca oras, deoarece am realizat ca pot sa-mi construies coltisorul meu de lume alaturi de oamenii pe care ii cunosc....In mare, pentru mine ei reprezinta Bucurestiul si lucrul acesta nu imi mai da atatea batai de cap.

Am gasit si eu in sfarsit chirie... Stau cu niste oameni foarte interesanti....Eu sunt cea mai mica dintre toti si am senzatia ca toti ma protejeaza. Multumesc si lor pentru tot.....am chiar si un "frate mai mare" Picu :) ... Acum pot spune ca sunt cat de cat ok.

Un prieten foarte bun incerca sa-mi arate parti din Bucuresti care merita vazute... deci prin urmare pot spune ca sunt destul de norocoasa...Probabil ca Bucurestiul este un joc de puzzle unde nivelul de dificultate se masoara in dimensiunea piesei...in cazul meu inceputul este cu piese mari si pe masura ce ma afund in ce este bucurestiul de fapt, piesele ajung sa fie tot mai mici....(P.S. Multumesc Tibi)

Un singur lucru imi doresc, sa nu ma pierd printre oamenii de aici, sa nu dispara Mada happy. E foarte usor sa ajungi sa fi o forma fara font cel mai greu e sa fi om, cu tot ce implica acest lucru. In locul acesta daca nu sti cine esti si ce iti doresti defapt, ajungi sa fii un pion in haosul bucurestean.

Da imi doresc enorm de mult sa fac ce mi-am propus dar trebuie sa am rabdare...Acum sunt in cautarea unui job dar nimic deocamdata dar sper sa fie cu noroc perioada urmatoare...

Multumesc prietenilor de acasa, cei care isi rup putin din timpul lor si ma intreaba ce mai fac, celor care mi-au sarit in ajutor chiar si cu o vorba de incurajare atunci cand am avut atat de multa nevoie...Ei imi pun zambetul pe buze atunci cand poate uit de el....

Viata merge inainte cu bune si rele ... Sa vedem ce imi rezerva viitorul

Un Mada cu mintea intr-un loc si inima in altul dar :)

Visele devin realitate

Pot spune ca am avut o luna extrem de incarcata dar rezultatele obtinute in aceasta perioada au fost un fel de indeplinirea viselor avut de mult timp.....o senzatie extraordinara

Primul lucru a fost obtinerea permisului de conducere....emotii peste emotii dar intr-un final a fost bine.

Al doilea lucru a fost admiterea la un master in Sibiu. La acest master m-am inscris doar ca sa am un plan de rezerva daca lucrurile nu merg asa cum mi-am propus. Surpriza la care nu m-am asteptat sa se intample dar toate se intampla cu un scop.

Si lucrul care mi-l doream foarte mult era un master in Bucuresti pe managementul proiectelor. Mi s-a indeplinit si aceasta dorinta. Dupa mici peripetii imi dau seama ca partea cea mai grea abia acum urmeaza sa inceapa.

Voi incerca sa fac ambele mastere...unul pe relatii economice internationale si celalalt pe managementul afacerilor prin proiect. Sper sa mearga bine toate...

Acum voi incepe sa-mi caut job, sa gasesc un apartament in care pot sa ma simt ca acasa, si incetul cu incetul sa ma acomodez cu orasul cenusiu....

Si astazi, de ziua mea ma uit in spate si nu-mi vine sa cred cate lucruri s-au intamplat.....
Cu acelasi optimism si acelasi zambet pe buze merg mai departe :)
Viata merge mai departe

Un Mada happy

Astazi...o zi importanta

Astazi am facut primul drum cu masina de acasa. A fost extraordinar chiar daca motorul a mai murit si am mai facut eu cateva stangacii. Am realizat si eu ce inseamna volan cu servo si acceleratie mai sensibila la atingere :).

Scoala de soferi am facut-o pe un Logan la care volanul mergea mai greu, pedalele nu mai erau asa sensibile la atingere dar a fost o masina buna pe care mi-a facut placere sa invat conducere. Masina de acasa e un Passat la care volanul se misca atat de usor precum un fulg iar pedalele sunt silentioase.

Am trecut si de prima zi de soferit in masina familiei....am trecut cu bine si incetul cu incetul ma voi invata si la volan. Cum imi spunea un prieten "exercitiul si orele la volan sunt mama invatarurii " . 

Un Mada :) foarte incantat.

In sfarsit....

Pot spune si eu acum, dupa 2 incercari esuate, ca am reusit sa-mi obtin permisul de conducere. Atat de mult asteptam clipa aceasta si in sfarsit s-a indeplinit. Dar greul abia acum incepe... Dar cu zambetul pe buze si cu multa rabdare sper sa ma descurc bine.....

Un mada :)

Vacanta...Dragoste la prima vedere....

Da, titlul pare ciudat.....sunt doua evenimente care au avut loc unul in timpul desfasurarii celuilalt.

In sfarsit dupa mult timp pot spune ca am avut si eu parte de vacanta si nu doar o vacanta ci de o vacanta la mare. Am reusit sa-mi incarc bateriile dar si sa imi schimb culoarea pielii, acum sunt creola :). Doar plaja, apa, nisip, soare ingredientele unei vacante linistite.

Cum de obicei nu plec de una singura si la mare am plecat impreuna cu o persoana extraordinara, urmand sa vina spre sfarsit alte 2 persoane super tari. Prin urmare am plecat 2 si ne-am intors 4 :D (Raluca, Sandra, Adi/Nelutu si eu - in ordinea numerelor de pe tricou).

Acum trecand la partea sentimentala din sejurul meu la mare pot afirma ca m-am indragostit...o dragoste platonica, nu te gandi la altceva............. :).
Cine este inculpatul "rasaritul" si cand a avut loc evenimentul " la ora 5.45 dimineata pe o plaja, in Jupiter". A fost dragoste la prima vedere, am ramas impresionata de felul in care isi face soarele aparitia pe cer (totul ramane nemiscat la aparitia lui absorbita de maretia momentului), felul in care isi face simtita prezenta pe fiecare bucatica de piele lasand o senzatie de caldura, de siguranta, de placere.... Si ce ramane in urma este dorinta de a mai simti acest lucru din nou.

Acesta e motivul care ma facut sa simt aceasta vacanta cu o alta intensitate.


Asadar si prin urmare,
Mergeti oameni buni la mare.

Mada :)

S-a treminat....

Se mai incheie inca un episod din viata mea, facultatea...regret ca nu a durat mai mult, ca s-a terminat asa de repede, in 3 ani...Dar ce doare si mai tare e ca am descoperit, acum, niste oameni extraordinari....

Saptamana care tocmai a trecut a fost plina de momente incarcate de sentimente. Echipa alaturi de care am organizat cursul festiv si banchetul mi-au oferit un buchet extraordinar de flori si m-au felicitat in fata tuturor participantilor la eveniment(erau peste 1000 de oameni) lasandu-ma fara cuvinte. Sunt toti niste oameni extraordinari si le multumesc (Sorin, Raluca, Mita, Andrei, Marius, Ioana).
Un alt lucru extraordinar a fost momentul, dupa banchet, cand oamenii din jur si profesorii ne felicitau pentru felul in care ne-au iesit evenimentele, din punctul meu de vedere, ma facut sa radiez si sa fiu sigura inca o data, daca mai era nevoie, de lucrurile care le fac. Dar poate ca lucrul cel mai important este ca in tot amalgamul acesta de activitati, de lucruri de facut ne-am format noi, o echipa de prieteni. Cum bine spunea Sorin aka Terchila acum trebuie sa facem o continuare la orice doar de dragul de a petrece cat mai multe clipe, momente alaturi de niste oameni extraordinari sau ,cum spunem noi sibieini, niste oameni faini. Am incercat sa capturez niste momente alaturi de prietenii mei si le-am pus in coltisorul meu :) . Acestia suntem noi o echipa minunata care stim sa punem suflet in tot Andrei aka Muc, Mada aka Madalin, Mihai aka Mita, Ioana, Sorin aka Terchila, Ralu aka Ralucu si Marius care are privilegiul sa fie singur in poza :) (nu era in zona cand am facut noi poza). Doamne cate clipe frumoase am petrecut impreuna si sper ca vor mai fi multe de aici incolo.

Am invatat un lucru foarte important acum ceva timp si anume..Multe lucruri din jur se schimba dar prietenii adevaratii raman mereu aroape.

Cu toate ca acest episod s-a terminat asa de repede nu regret un lucru, ca nu a trecut degeaba pe langa mine si ma format cat de cat pentru ce a va urma de aici incolo.

Cat de repede trece timpul

Nu-mi vine sa cred ca am terminat cu toate examenele, ca acum nu voi mai fi in sesiune (deocamdata). Atat de repede a trecut timpul pe langa mine parca acum 3 ani ma vedeam timorata si plina de emotii in fata BAC-ului si incercand sa-mi dau seama cum va fi oare la facultate. Atatea intrebari aveam in minte dar fara nici un raspuns. Dar ce e si mai ciudat ca numarul intrebarilor lipsite de raspuns a crescut acum si totul e confuz chiar daca e asa de clar...

Acum un an, aproape, plecam cu un regret enorm in suflet din Belgia deoarece am lasat in urma niste oameni deosebiti, dar si cu o bucurie imensa deoarece am reusit sa ma cunosc pe mine mai bine, sa-mi dau seama ca nu tot ce zboara se mananca. Din acel moment am inceput sa gandesc altfel si am inceput sa pretuiesc si mai mult lucrurile care conteaza cu adevarat, oamenii si mai ales ca sunt romanca.

In 18 iunie voi avea cursul festiv si cred ca va fi o zi atat de emotionanta pentru mine deoarece va fi primul pas in a-mi lua la revedere de la facultate, de la profesorii de suflet de la atatea persoane apropiate sufletului meu...Regret ca s-a terminat atat de repede dar ma bucur ca am avut ocazia sa cunosc niste oameni extraordinari.

Voi avea examenul de conducere si imi doresc sa iasa totul bine....abia astept sa conduc o masina..sa ma urc in ea si sa plec oriunde vad cu ochii...ard de nerabdare

Acum parca mi-as dorii sa opresc timpul in loc, sa ma mai bucur inca o clipa de momentele frumoase alaturi de voi, persoanele care au ramas in sufletul meu...Dar din pacate mai pot doar sa ma bucur de momentele care vor veni de acum inainte si ce pot sa mai fac e sa le traiesc la intensitate maxima.....

In toamana, masterul si viata mea va lua o cu totul alta intorsatura...un cadru nou, Bucuresti, oameni noi, dar cu in plan de viitor destul de indraznet. Voi incepe sa fiu un om mare cu idei noi si entuziasm, placere de lucru si daruire. Intrebarea care o am acum in minte este...Oare cum va fi?

Dar raspunsul il voi primi in momentul oportun...
Un Mada :)