vineri, 2 mai 2008

M-am decis...

Nu de multa vreme viata mea a luat o turnura mai diferita. Dupa ce voi termina cu sesiunea, cursul festiv si banchetul va iesi bine si dupa ce imi voi lua licenta (sper) cu nota mare ma voi intoarce din nou la invatat deoarece voi pleca in Bucuresti pentru a face masterul...

Ce ma sperie este numai orasul...dar sper ca si zambetul meu sa aiba loc acolo...Sper ca-mi voi gasi si eu coltisorul meu undeva acolo..

In septembrie cred ca voi avea parte de tot felul de sentimente...Stresul admiterii, amintirile din facultate, nebunia locului in care voi ajunge, dorul oamenilor care ii las acasa....vor fi multe

Dar cu toate acestea cu zambetul pe buze si fruntea sus ma incumet nu doar sa visez cu ochii deschisi ci chiar sa-mi transform visul in realitate...Un mada :)

luni, 14 aprilie 2008

O noua confirmare

Saptamana trecuta mi s-a intamplat ceva foarte interesant mi s-a propus sa fiu trainer la un proiect...si am acceptat. Proiectul era sa educam studenti in domeniul contabilitatii, mai precis contabilitate primara.

Sincer a fost prima data cand am tinut un training(nu am fost doar eu eram o echipa de 2 persoane deci multumesc Ioana) in fata unor oameni care erau in afara AIESEC-ului si a iesit atat de bine. Proiectul in sine a fost foarte obositor deoarece predam la 2 serii de studenti cate 3 ore fiecare serie...dar a meritat efortul. La sfarsit cand o parte din oameni parca regretau ca s-a terminat asa de repede, cand toti erau bucurosi ca totul a iesit asa cum a iesit nu poti sa fii trist...mie acesti oameni mi-au incarcat bateriile mi-au ridicat moralul si mi-au confirmat chiar daca nu mai era nevoie sa am incredere in mine.

Marea majoritate ne-au luat noua starea de stirit adica erau cu zambetul pe buze si au creat si si ei alaturi de noi o atmosfera placuta si relaxanta si chiar au inteles contabilitate (surprinzator dar adevarat).

Si am realizat ca ar trebui sa fac mai des lucrul acesta pentru ca sunt in stare am reusit (si eu si Ioana) sa tinem sub control 90 de oameni (in doua serii), sa-i facem sa si inteleaga si sa le mentinem sus starea de spirit....Doamne ce experienta faina..Acum inteleg ce-mi spunea un super bun prieten din Bucuresti despre traininguri tinute in alt mediu....Multumesc

Aveam nevoie de asa ceva....O noua realizare de care sunt mandra....Multumesc Ioana, am facut o echipa foarte faina :)

Un Mada foarte happy :D

miercuri, 2 aprilie 2008

Cu volanul in mana.... :)

Am inceput scoala de soferi si am descoperit ca e foarte placut sa conduci....Abia acum am inteles ce simteau persoanele dragi mie cand conduceau...Am inteles ce simteau cand erau cu volanul in mana si soseaua in fata ochilor...Doamne ce senzatie placuta....

Cum toate au un inceput mai plin sau nu de surprize asa am avut si eu la primele lectii de soferit (deocamdata am 3 sedinte la activ dar gafele se tin lant), de exemplu :
- am luat curbe pe ambele benzi ale soselei
- sunt experta in a trece de la viteza a 2-a in a 5-a si din vitea 1 in a 4-a
- pe o sosea foarte aglomerata (la prima sedinta) eu aveam grija de volan iar instructorul se juca cu schimbatorul de viteze si pedalele (cat de comic a putut fi) :D
- era sa calc o fata (culoarea pielii fetei avea tonuri mai inchise si mai era si seara) pe trecerea de pietoni
- am reusit sa ma catar pe niste borduri si sa cobor cu masina de pe bordurile respective (cu mici zdruncinaturi :) )

Cam atat deocamdata cu peripetiile mele la volan....Cu toate acestea e chiar frumos sa conduci...Am noroc de un instructor care imi tine starea de spirit la un nicel de ridicat si sunt mai tot timpul cu zambetul pe buze

Multumesc persoanei care ma invatat sa vad masina cu alti ochi si sa pun pasiune cand sunt la volan dinainte sa ajung sa o conduc....

Am mai inceput un episod din viata mea...Cu fruntea sus si plina de curaj


sâmbătă, 29 martie 2008

E trist....

E trist cand iti faci planuri cu persoana iubita si dintr-o data totul se clatina sub picioare....
E trist cand spui te iubesc si parca nimic nu mai are ecou.....
E trist cand ai lacrimi de tristete in ochi cand te gandesti la persoana iubita...
E trist ca nimic din ce faci nu are efectul scontat.....
E trist cand in loc de vorbe frumoase sunt doar certuri.....
E trist cand nu mai ai incredere in persoana in care spui ca o iubesti....
E trist cand nu poti sa vezi ce se intampla in jurul tau....
E trist cand sansele trec pe langa noi fara sa le fructificam...
E trist cand spun ca fericirea e departe.....

Toate aceste lucruri dor si mai tare atunci cand sti sa spui Te iubesc.....1+1=2

Amintirile raman pe veci scrise in suflet....(de cele mai multe ori doar cele frumoase)

Nimic nu e intamplator....



Respir adanc si imi urmez cursul vietii....

luni, 10 martie 2008

Un multumesc

Astazi mi s-a intamplat un lucru....am vrut sa spun multumesc unei persoane foarte dragi mie dar era parca mult prea putin fata de ceea ce doream eu sa-i exprim...Oare nu exista un cuvant mai mare decat multumesc?

De cele mai multe ori clipele grele sunt momente de rascruce din viata unei persoane..De ce?....pentru un singur lucru...Atunci raman langa tine oamenii care iti sunt cu adevarat prieteni....Lor nici macar cuvantul multumesc nu le e de ajuns cand il rostesti pentru ca doresti sa le exprimi mai multe. Acestia sunt oamenii pentru care ai da orice pentru ca sti ca nimic nu e prea mult si nici prea putin.

Sunt putini oameni de genu in viata mea dar pentru mine nu conteaza numarul lor si conteaza ei in sine...Nu conteaza cum bine spuneau 2 prieteni de-ai mei cat de des ii vezi ci ce se intampla atunci cand vorbesc unul cu celalalt chiar si prin intermediul unor taste si unui monitor, sau o convorbire telefonica care parca te face sa uiti ca nu ai mai vazut persoana de nenumarate luni. Acestia sunt oamenii care au o valoare neestimata.

Eu as vrea sa spun mai mult decat multumesc prietenilor mei dar un cuvant mai mare nu exista asa ca multumesc...Mada :)

duminică, 9 martie 2008

Multe lucruri ...

De mult timp nu am mai scris...s-au intamplat prea multe si poate ca eram prea confuza ca sa reusesc sa mai scriu ceva....Acum pot spune ca totul a inceput sa se sedimenteze...Viata personala incepe sa mearga pe un fagas bun, eu incep sa-mi umplu timpul cu lucruri care imi place sa le fac (sa organizez banchetul, sa fiu pe langa oamenii dragi, sa ma gandesc la ce voi face dupa facultate...)....

A fost o perioada foarte grea deoarece lucrurile care se intamplau pe langa mine nu aveau sens sau nu luau o forma mult prea neplacuta pentru mine si nu numai....Intr-o perioada in care sti ce vrei e destul de greu ca lucrurile sa mearga in directia in care te astepti cand sunt cel putin doua persoane implicate....

Greu dar nu imposibil...de cele mai multe ori sunt optimista (mai fac si eu pauze dar imi revin)...dar nu-mi doresc sa vad doar partea buna in toate...ci s-o vad pe cea reala...

Inca sunt mica nu am trecut prin prea multe sau poate am trecut prin multe (depinde cat de subiectiva sunt) dar, dupa cum bine spunea si un prieten de-al meu, inca mai am timp sa fac greseli....La 21 de ani am o viata in fata si in momentul acesta nu trebuie sa uit ce vreau de la mine si mai ales ce vreau de la viata mea.....O viata personala buna nu e de ajuns

Am implinit un an si o luna alaturi de persoana iubita...Ne-am dat si noi seama ca suntem un cuplu atipic....Am trecut impreuna printr-o gramada de situatii dificile dar am reusit sa fim unul langa celalalt....Si sa iubesti pe cineva e greu dar iti umple sufletul de fericire cand se intampla...

Cum am mai spus si in postul trecut ajuns sa ma lovesc frontal cu viata reala..sa fiu un om care incepe sa faca primi pasi in viata.....Pare greu dar nu imposibil...Cu toate aspectele acestea eu sunt cu zambetul pe buze pentru ca stiu ca mai apare ceva care ma va face sa-mi descopar limitele sau mai bine spus sa ma descopar pe mine....

Au mai trecut cateva luni...mai e o viata....Cu fruntea sus si plina de curaj..Mada :)

vineri, 30 noiembrie 2007

Un Mada happy...

Asa imi place mie sa ma semnez deoarece asta simt ca ma caracterizeaza...In ultima perioada ma gandesc detul de mult la ce voi face dupa ce termin cu licenta...Dupa ce am participat la olimpiada din Targu Mures si am organizat olimpiada din Sibiu mi-am petrecut timpul alaturi de oamenii dragi...Ma simt foarte ciudat pentru ca nu imi gasesc locul, incerc sa-mi umplu timpul cu ceva dar parca nu e ceea ce caut(inca mai incerc sa-mi dau seama ce-mi lipseste)

Pentru o perioada ma gandeam foarte mult sa candidez ca LCP dar am ajuns la concluzia ca nu e ceea ce-mi doresc. Imi doresc foarte mult sa fac masterul in strainatate impreuna cu persoana iubita dar trebuie sa vad in ce masura vom reusi sa facem asta.

Pe langa toate lucrurile acestea sunt sigura de un singur fapt vreau sa ma specializez pe partea de project management si cand voi ajunge eu mare sa-mi deschid o afacere in domeniul acesta....Suna foarte bine acum si vreau sa prinda si contur

In rest sunt foarte fericita ca am langa mine persoana iubita si gasca mea de prieteni la care tin enorm de mult....Inca un lucru care il descopar si il redescopar e cat de utila mi-a fost experienta din Belgia, cat de mult elan mi-a dat si ce e cel mai important mi-a dat siguranta in mine.Am crescut si simt cateodata ca parca am realizat mai multe decat mi-am pus in gand(nu regret nimic si inca sunt uimita sa fiu ceea ce sunt acum)...Un Mada :)

Cateva randuri despre mine si lucrurile care se intampla in viata mea.....