De multe ori ajungi sa te pierzi in realitatea viselor tale atunci cand realitatea e tot ceea ce te inconjoara...De multe ori mergi pe strada si te simti ata de strain de oamenii care trec pe langa tine...par a fi naluci din alte lumi venite....
Ce e si mai ciudat e cand vezi pe strada numai lucruri luate din cele mai ieftine filme sau cele mai cunoscute manele....nu mai e nimic din tot ce era o data...RESPECT....DRAGOSTE... MILOSTENIE...SIMPLITATE...si multe altele care au fost o data de mult si pe care putini oameni si le amintesc si mai si dau dovada de ele...
Ma intreb cateodata de ce pentru unii calea cea mai grea e cea mai buna...de ce isi complica existenta...de ce nu se bucura de cele mai mici detalii..de ce masina si banii din cont sunt criteriile alegerii noului prieten....
Ma intreb oare daca noi am uitat cine suntem cu adevarat si incercam sa traim cu o masca pe care am imprumutat-o de la nu stiu ce "super star"???
Ce mai e real si ce e mascarada???? Cine mai e om si cine e un actor de teatru cu o mie de masti......ce va fi sa fie.......O gramada de intrebari fara raspuns
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Ma intreb cateodata de ce pentru unii calea cea mai grea e cea mai buna...de ce isi complica existenta...de ce nu se bucura de cele mai mici detalii..de ce masina si banii din cont sunt criteriile alegerii noului prieten....
bine zis...
O viata intre vis si realitate... asa pare viata noastra de multe ori.
Oare de ce? Ce ne face uneori sa nu deosebim realitatea de vis...?
Multi am vrea sa patrundem in lumea viselor si sa ramanem o vreme acolo... fara ganduri, privind doar cum decurg evenimentele, ca un spectator la teatru...!
Oare nu asta suntem noi, ca niste actori pe scena vietii? In conceptia celui de langa tine, depinde cum jucam pe acesta 'scena' a vietii... dar sa trecem la urmatoarea sceneta... Eu, tu si oricine speram ca finalul tuturor scenetelor sa fie cel mai spectaculoas moment si aplauzele sa nu inceteze...
Insa numai noi o sa stim ce simtim in interiorul nostru, bucurie, oboseala, dezamagire, puterea de a merge mai departe...
Uneori cand visez as vrea sa raman acolo-n vis, mai departe, uitand de toate si de tot; nimeni sa nu mai astepte atatea de la mine, sa nu mai dezamagesc, sa nu mai ranesc, sa nu ma mai afecteze sagetile ascutite ale existentei, sa ma refugiez in propria-mi lume... lume... lume... univers!
Oh, de multe ar fii cum as dorii sau daca macar de'as stii sa previn anumite aspecte, as stii ca n-am trecut prin viata doar ca o umbra...
Toate cele bune!
Trimiteți un comentariu