O mica parte din mine

Ma simt captiva...

2011-02-13T20:03:00.002+02:00

Ma simt captiva in relatie.... e ciudat atunci cand investesti atat de multe sentimente, timp si energie si parca ajunge totul sa se rezume la reprosuri, certuri si momente de tacere... Oare asta e norocul meu.... Sunt trista... Parca nici macar nu mai am putere sa zbor..... OFFFFFFFFFFFF

Un oras gol...

2010-02-14T22:58:00.004+02:00

De ceva vreme incoace stau si ma gandesc cat de dificil e sa stai intr-un oras in care sa nu te identifici... E vorba de mine in Bucuresti.

Imi place foarte mult ce fac numai ca fetele, mastile fara continut care le gasesti la orice pas in acest oras parca imi lasa un gust amar pe buze si tristete in suflet...imi e greu.

Imi e greu sa analizez la fiecare pas daca persoana care o am in fata e sincera sau nu, daca poarta o masca sau nu.

E greu sa lasi pe cineva sa te cunosca din frica de a fi dezamagit.

E greu sa ti pasul cu un oras care e mai tot timpul treaz.

E greu cand compari ce e acasa(Sibiu-liniste, familie, prieteni si oameni calzi, locuri pline de zambet si buna dispozitie...caldura) si ce e in orasul cenusiu si gol(Bucuresti-rece, gol chiar daca sunt oameni si obositor).

Ajungi sa intri in rutina orasul...trezit- serviciu- acasa- somn.. si a doua zi de la capat= un robot

Acasa nu e Bucuresti....OF

Deocamdata imi place ce fac si poate ca lucrul acesta ma ajuta sa nu raman dezarmata in fata orasului cenusiu... Plus ca sunt si aici cativa oameni care ma fac sa ma simt ca acasa (multumesc ca sunteti)

O perioada mai ciudata...

2009-12-07T23:32:00.004+02:00

Stiu ca nu am mai scris de mult timp, dar prea multe lucruri s-au intamplat in ultima perioada care, oarecum, m-au indepartat de coltisorul meu in care imi incarcam bateriile.

Am ajuns in punctul in care am parte de multe lucruri pe care mi le-am dorit dar acum parca ma depasesc sau poate ca ma consum prea mult in realizarea lor. Oboseala a ajuns sa-si spuna cuvantul sau poate ca acum realizez ce inseamna cu adevarat Bucurestiul... Nu regret nici un moment ca am facut pasul care l-am facut pentru ca am ajuns sa cunosc si oameni extraordinari chiar daca nu totul este roz si chiar daca pentru fiecare pas facut in fata depun un efort extraordinar.

Obosita, cu moralul undeva mai jos, cu un sentiment ciudat de singuratate chiar daca oamenii dragi imi sunt alaturi, neincrezatoare probabil pentru ca am avut parte de ceva frumos dar nu sunt inca pregatita sa am parte de intreg pachetul, dar cu o pofta de munca neasteptat de mare (cu simplul scop de a avea cat mai mult timp ocupat ca sa nu ma mai gandesc la ce s-a intamplat sau ce se intampla pe langa mine) si trista pentru ca viata ne invata foarte dur ce trebuie sa pretuim, am pierdut un prieten plin de viata, o persoana draga.

Incerc sa imi revin dar parca sunt prea multe care s-au petrecut si probabil ca ma complac, pentru o perioada, cu starea existenta, e mai simplu asa constienta fiind ca nu imi va face bine. O gura de aer de acasa ma va pune pe picioare, de asta sunt ferm convinsa.

Un Mada intr-o perioada mai ciudata....

Si toate merg mai departe...

2009-09-06T01:02:00.003+03:00

Stiu ca nu am mai scris nimic de mult timp, dar sincera sa fiu s-au intamplat o gramada de lucruri pe langa mine incat familiarizarea cu ele mi-a mancat din timp care il alocam doar pentru mine si coltul in care in puneam pe hartie viata.

In sfarsit de septembrie mi se va termina internshipul pe logistica in Colgate. Pana in acest moment sa lucrezi intr-o companie cum este Colgate-ul iti aduce multe satisfactii si mai ales ca ajungi sa cresti intr-un mediu foarte profesionist. Am un respect extraordinar de mare pentru toti oamenii care i-am cunoscut in companie. Da, am invatat multe in acesta perioada si mai am multe de invatat. Am incercat sa dau tot ce e mai bun din mine chiar daca la un moment dat ma simteam poate ca un pion mic pe o tabla de sah, dar din toate am avut de invatat.

In mod normal dupa cele 3 luni de internship experienta mea in Colgate-Palmolive lua sfarsit dar spre marea mea surprindere in cazul meu lucrurile vor lua o intorsatura diferita. Din 1 octombrie voi fi customer development executive mai precis voi lucra pe vanzari ocupandu-ma de partea de Cash&Carry (Metro si Selgros) din Bucuresti. Nu am experinta in domeniu dar pentru ca am fost intern in companie am ajuns sa fiu cea mai potrivita optiune. Voi incepe de la zero avand de invatat o gramada, dar cu acelasi entuziasm voi face acest lucru fara sa ma gandesc ce va urma.

Da sunt obosita si bulversata de tot ce se intampla pe langa mine dar ma simt foarte OK facand ceea ce fac si asta ma motiveaza si mai tare.

Primul pas spre viitorul meu job(vanzari) l-am facut, am condus prin infernalul trafic din Bucuresti masina de servici si mi-am cunoscut echipa alaturi de care voi lucra. E greu la inceput dar cu timpul vor ajunge toate sa intre in normal.

Un Mada entuziasmat cu inima acasa si cu mintea in Bucuresti.
Viata mea incepe sa se contureze tot mai tare :)

Am inceput...

2009-07-01T21:04:00.005+03:00

Dupa o luna de vacanta, daca se poate spune asa, plina de proiecte si examene, de evenimente care mai de care mai solicitante si placute (multumesc prietenilor mei) a venit timpul sa incep serviciul.

Astazi a fost prima mea zi de servici cu drepturi depline si in adevaratul sens al cuvantului. Lucrez intr-o echipa in care se promoveaza multiculturalitatea (sunt colegii din diferite colturi ale lumii, nu sunt multi, dar cei care sunt ocupa pozitii cheie). Colegii sunt primitori si deschisi, aceasta a fost prima impresie, iar mentorul meu, sefa mea, este o persoana extraordinara.

Nu-mi venea sa cred astazi cand ma vedeam stand la birou, inconjurata de persoane care lucrau, fiecare stia ce are de facut, ca traiam sentimentul acela confuz care l-am avut si in clasa I la scoala (pofta de a incepe lucrul si teama ca nu stii ce va urma). Dupa prima zi impresia ramasa este foarte placuta, voi lucra alaturi de niste profesionisti de la care am ce sa invat. Acum ramane de vazut ce va urma si mai ales daca acest sentiment placut va ramane si la sfarsitul celor 3 luni de internship.

Un Mada dornic sa vada ce va urma :P

Toate apar cand te astepti mai putin

2009-05-30T15:12:00.003+03:00

Dupa indelungi etape de selectie si interviul final acum pot spune ca am ajuns in sfarsit sa lucrez timp de 3 luni alaturi de Colgate-Palmolive. Voi fi un intern pe departamentul de logistica, activitatea mea va consta in munca la diferite proiecte si job-ul efectiv il voi incepe pe 1 iulie.

Imi doresc sa fie o experienta extraordinara din care pot invata o gramada de lucruri. Este primul meu job mai serios chiar daca va fi unul de scurta durata, deocamdata.

Probabil ca acum va incepe si pentru mine nebunia, sau poate ca abia acum incep si planurile mele sa se concretizeze, sa prinda contur.

Pentru mine Top Talents a fost lucrul care ma facut sa cred in mine atunci cand incepeam sa-mi pierd speranta... Un pas incredibil de la 2287 de aplicanti am ajuns printre cei 72 de finalisti urmand apoi sa primesc o oferta de munca, la care tanjeam de mult timp, din partea companiei Colgate-Palmolive.

Astept cu nerabdare sa vad ce va mai urma.

Un Mada care incepe sa faca primii pasi de om mare :P

Traiesc intr-o lume plina de surprize

2009-05-13T21:48:00.003+03:00

Am avut o saptamana in care am trecut de la un sentiment la altul intr-o secunda de la bucurie la tristete. E foarte greu dar in acelasi timp e foarte antrenant si motivant, dar de multe ori mai lasa si urme de nesinguranta.

Am avut parte in sfarsit de interviuri si de cateva oferte de job-uri saptamana aceasta. Cea mai scurta a fost experienta intr-un workshop la Kraft pe vanzari. Am reusit sa-mi dau seama ca am crescut ca am devenit mai stapana pe mine si am descoperit ca am abilitati de vanzator dar sunt neslefuite. Am reusit alaturi de persoanele din echipa din care faceam parte sa iesim pe locul intai la numarul de vanzari in cadrul unei simulari, acest lucru dandu-mi incredere in forte proprii.

O sansa pe care am reusit sa o fructific este participarea mea in cadrul programului Top Talents 2009. Au aplicat 2287 de persoane si eu am reusit sa ajung printre cei 300 care sunt in etapa finala. Surpriza a veni astazi prin telefon si suna in felul urmator: "Buna, te felicitam pentru rezultatele obtinute pana in acest moment si te anuntam ca ai fost aleasa alaturi de alte 9 persoane de catre cei de la Colgate-Palmolive pentru a lucra alaturi de ei dupa ce treceti de interviul final." Am fost atat de bucuroasa dupa ce am primit vestea incat saream ca un copil mic prin casa. Inca mai am de trecut printr-o simulare si interviuri pana sa ajung sa lucrez dar oricum unde am reusit sa ajung ma surprins din toate punctele de vedere.

Din pacate pe langa vestiile acestea minunate am trecut si print-o experienta mai ciudata. In 3 zile am ajuns sa raman singura in apartamentul in care stateam si nu stiu exact cat mai am voie sa raman, nu stiu exact pe cine sa deranjez daca proprietarii imi vor spune ca vine altcineva in locul nostru si nu stiu exact daca trebuie sa incep sa caut un alt loc in care sa ma mut. Pe partea aceasta e putin mai confuz totul dar probabil incetul cu incetul se va face lumina.

Fiecare pas facut in viata vine cu cate o surpriza....

Un Mada care incearca sa se acomodeze cu fiecare surpriza

Toate se schimba....

2009-04-13T17:09:00.003+03:00

Nu am mai scris de foarte mult timp chiar daca s-au intamplat multe intre timp. Lucrurile se schimba dar si persoanele din jur. Am ajuns in punctul in care pun in balanta visul meu si viata mea....Oare care varianta e mai importanta in momentul acesta.

Sunt inca in Bucuresti in cautarea unui job, fara succes pana in momentul de fata dar sper ca in viitorul apropiat sa imi surada si mie norocul. Ce ma sperie cel mai tare e gramul de incertitudine care exista "Oare daca nu voi gasi un job ce voi face". Si ce face ca acest lucru sa fie si mai real e gandul ca ma voi intoarce acasa lasand visul in stand by....

E greu sa ma conformez cu oricare din variante deoarece acasa sunt prietenii mei si familia iar in Bucuresti e visul meu care ma va lega si mai mult de orasul cenusiu....

Schimbarile apar la fiecare pas: prietenii mei incetul cu incetul isi urmeaza cursul firesc in viata avand alte prioritati, alti prieteni imi ridica semne de intrebare referitoare la felul in care ma port fara sa-mi dau seama ce am facut, idei de colaborari care ma fac sa ma gandesc la ceva concret pe o scurta perioada de timp, simptome care ma pun pe ganduri realizand ca acord mai multa atentie lucrurilor si persoanelor din jur decat mie insumi si ajung la concluzia ca locul in care stau nu mai e cum a fost la inceput sau mai bine spus ce se pretindea ca va fi la inceput.

Un singur lucru a rams neschimbat ..dorinta de a face ceva cu viata mea.

O singura ecuatie cu multe necunoscute.

Un Mada ganditor si mai matur.

Doua locuri...o singura viata..Oare?

2009-01-11T21:21:00.002+02:00

Ajung sa ma gandesc oare care e viata mea...Locuiesc in Bucuresti dar sufletul si mintea imi sunt in Sibiu... In felul acesta eu nu am viata, nici in Bucuresti nu voi avea deoarece gandul imi e in Sibiu dar nici in Sibiu pentru ca sunt in Bucuresti....

Oare ce voi face?
Oare ce se va intampla cu mine?
Oare....

Un Mada ganditor si putin trist

Cu gandul acasa...

2008-12-13T16:01:00.003+02:00

Vinerea trecuta am fost Mos Nicolae, am reusit sa le pun zambetul pe fata parintilor si nu numai... Dupa mult timp au primit si parinti mei cadou (unul micut) de Mos Nicolae si pe langa cadou s-au trezit si cu mine acasa fara sa banuiasca nimic. Ce sentiment placut am simtit :)

Sambata mi-am petrecut-o alaturi de prietenii mei dragi(o parte din ei). Nu am mai vazut de mult sibiul pe intuneric, plin de luminite si de oameni plimbandu-se si alaturi de oamenii dragi mie am reusit sa fac lucrul acesta.... Si spre sfarsitul zilei buna dispozitie a continuat in club. De mult imi doream sa ajung sa ma simt bine fara sa-mi pese ce se intampla pe langa mine si a gasit momentul si locul potrivit... O zi plina de momente si clipe care as fi vrut sa nu se termine, buna dispozitie, lucruri care te fac sa nu mai simti pamantul sub picioare si cel mai important persoanele de acasa, oamenii de suflet.

Dar cum toate lucrurile frumoase de cele mai multe ori nu dureaza mult duminica trebuia sa ma reintorc in Bucuresti...Si un dor de casa atat de intens ma cuprins si inca il simt; niciodata nu a fost asa de puternic...Inca o saptamana si ma reintorc acasa

Of cum se schimba lucrurile si tot
Dar toate se intampla cu un scop....

Un mada melancolic cu mintea intr-un loc si sufletul in altul :)

Undeva departe...

2008-12-02T01:32:00.004+02:00

Da, am ajuns in Bucuresti. Un oras plin de contraste, de oameni atat de diferiti dar cu locuri foarte interesante. Primii pasi sunt intotdeauna grei asa a fost si pentru mine in "orasul cenusiu". Oamenii mi se pareau a nu avea suflet si bun simt (doar rutina si setea de bani sunt singurele lucruri care conteaza pentru ei). De exemplu secretarele si in a doua saptamana de la inceperea anului universitar imi spuneau ca masterul inca nu a inceput....profesorul deja preda in sala de curs...

Dorul de oamenii de acasa, la inceput era atat de mare pe langa acest lucru mai exista in capul meu, o intrebare, "Oare am luat decizia buna sa vin aici?"; si dupa ce am pus in balata totul am spus ca asta imi doresc si cu putin ajutor si multa rabdare sper ca lucrurile sa iasa ok....Din punctul acesta de vedere am avut noroc cu prietenii la care am stat o luna jumatate, nu m-au lasat sa ma gandesc prea mult si ma incurajau... Le multumesc enorm de mult pentru tot ce au facut (Aleps si Crista)...

Am ajuns sa nu ma gandesc prea mult la Bucuresti, la cum este el ca oras, deoarece am realizat ca pot sa-mi construies coltisorul meu de lume alaturi de oamenii pe care ii cunosc....In mare, pentru mine ei reprezinta Bucurestiul si lucrul acesta nu imi mai da atatea batai de cap.

Am gasit si eu in sfarsit chirie... Stau cu niste oameni foarte interesanti....Eu sunt cea mai mica dintre toti si am senzatia ca toti ma protejeaza. Multumesc si lor pentru tot.....am chiar si un "frate mai mare" Picu :) ... Acum pot spune ca sunt cat de cat ok.

Un prieten foarte bun incerca sa-mi arate parti din Bucuresti care merita vazute... deci prin urmare pot spune ca sunt destul de norocoasa...Probabil ca Bucurestiul este un joc de puzzle unde nivelul de dificultate se masoara in dimensiunea piesei...in cazul meu inceputul este cu piese mari si pe masura ce ma afund in ce este bucurestiul de fapt, piesele ajung sa fie tot mai mici....(P.S. Multumesc Tibi)

Un singur lucru imi doresc, sa nu ma pierd printre oamenii de aici, sa nu dispara Mada happy. E foarte usor sa ajungi sa fi o forma fara font cel mai greu e sa fi om, cu tot ce implica acest lucru. In locul acesta daca nu sti cine esti si ce iti doresti defapt, ajungi sa fii un pion in haosul bucurestean.

Da imi doresc enorm de mult sa fac ce mi-am propus dar trebuie sa am rabdare...Acum sunt in cautarea unui job dar nimic deocamdata dar sper sa fie cu noroc perioada urmatoare...

Multumesc prietenilor de acasa, cei care isi rup putin din timpul lor si ma intreaba ce mai fac, celor care mi-au sarit in ajutor chiar si cu o vorba de incurajare atunci cand am avut atat de multa nevoie...Ei imi pun zambetul pe buze atunci cand poate uit de el....

Viata merge inainte cu bune si rele ... Sa vedem ce imi rezerva viitorul

Un Mada cu mintea intr-un loc si inima in altul dar :)

Visele devin realitate

2008-09-26T18:06:00.003+03:00

Pot spune ca am avut o luna extrem de incarcata dar rezultatele obtinute in aceasta perioada au fost un fel de indeplinirea viselor avut de mult timp.....o senzatie extraordinara

Primul lucru a fost obtinerea permisului de conducere....emotii peste emotii dar intr-un final a fost bine.

Al doilea lucru a fost admiterea la un master in Sibiu. La acest master m-am inscris doar ca sa am un plan de rezerva daca lucrurile nu merg asa cum mi-am propus. Surpriza la care nu m-am asteptat sa se intample dar toate se intampla cu un scop.

Si lucrul care mi-l doream foarte mult era un master in Bucuresti pe managementul proiectelor. Mi s-a indeplinit si aceasta dorinta. Dupa mici peripetii imi dau seama ca partea cea mai grea abia acum urmeaza sa inceapa.

Voi incerca sa fac ambele mastere...unul pe relatii economice internationale si celalalt pe managementul afacerilor prin proiect. Sper sa mearga bine toate...

Acum voi incepe sa-mi caut job, sa gasesc un apartament in care pot sa ma simt ca acasa, si incetul cu incetul sa ma acomodez cu orasul cenusiu....

Si astazi, de ziua mea ma uit in spate si nu-mi vine sa cred cate lucruri s-au intamplat.....
Cu acelasi optimism si acelasi zambet pe buze merg mai departe :)
Viata merge mai departe

Un Mada happy

Astazi...o zi importanta

2008-09-16T20:02:00.003+03:00

Astazi am facut primul drum cu masina de acasa. A fost extraordinar chiar daca motorul a mai murit si am mai facut eu cateva stangacii. Am realizat si eu ce inseamna volan cu servo si acceleratie mai sensibila la atingere :).

Scoala de soferi am facut-o pe un Logan la care volanul mergea mai greu, pedalele nu mai erau asa sensibile la atingere dar a fost o masina buna pe care mi-a facut placere sa invat conducere. Masina de acasa e un Passat la care volanul se misca atat de usor precum un fulg iar pedalele sunt silentioase.

Am trecut si de prima zi de soferit in masina familiei....am trecut cu bine si incetul cu incetul ma voi invata si la volan. Cum imi spunea un prieten "exercitiul si orele la volan sunt mama invatarurii " .

Un Mada :) foarte incantat.

In sfarsit....

2008-09-13T21:16:00.002+03:00

Pot spune si eu acum, dupa 2 incercari esuate, ca am reusit sa-mi obtin permisul de conducere. Atat de mult asteptam clipa aceasta si in sfarsit s-a indeplinit. Dar greul abia acum incepe... Dar cu zambetul pe buze si cu multa rabdare sper sa ma descurc bine.....

Un mada :)

Vacanta...Dragoste la prima vedere....

2008-08-05T21:58:00.013+03:00

Da, titlul pare ciudat.....sunt doua evenimente care au avut loc unul in timpul desfasurarii celuilalt.

In sfarsit dupa mult timp pot spune ca am avut si eu parte de vacanta si nu doar o vacanta ci de o vacanta la mare. Am reusit sa-mi incarc bateriile dar si sa imi schimb culoarea pielii, acum sunt creola :). Doar plaja, apa, nisip, soare ingredientele unei vacante linistite.

Cum de obicei nu plec de una singura si la mare am plecat impreuna cu o persoana extraordinara, urmand sa vina spre sfarsit alte 2 persoane super tari. Prin urmare am plecat 2 si ne-am intors 4 :D (Raluca, Sandra, Adi/Nelutu si eu - in ordinea numerelor de pe tricou).

Acum trecand la partea sentimentala din sejurul meu la mare pot afirma ca m-am indragostit...o dragoste platonica, nu te gandi la altceva............. :).
Cine este inculpatul "rasaritul" si cand a avut loc evenimentul " la ora 5.45 dimineata pe o plaja, in Jupiter". A fost dragoste la prima vedere, am ramas impresionata de felul in care isi face soarele aparitia pe cer (totul ramane nemiscat la aparitia lui absorbita de maretia momentului), felul in care isi face simtita prezenta pe fiecare bucatica de piele lasand o senzatie de caldura, de siguranta, de placere.... Si ce ramane in urma este dorinta de a mai simti acest lucru din nou.

Acesta e motivul care ma facut sa simt aceasta vacanta cu o alta intensitate.

Asadar si prin urmare,
Mergeti oameni buni la mare.

Mada :)

S-a treminat....

2008-06-25T19:50:00.020+03:00

Se mai incheie inca un episod din viata mea, facultatea...regret ca nu a durat mai mult, ca s-a terminat asa de repede, in 3 ani...Dar ce doare si mai tare e ca am descoperit, acum, niste oameni extraordinari....

Saptamana care tocmai a trecut a fost plina de momente incarcate de sentimente. Echipa alaturi de care am organizat cursul festiv si banchetul mi-au oferit un buchet extraordinar de flori si m-au felicitat in fata tuturor participantilor la eveniment(erau peste 1000 de oameni) lasandu-ma fara cuvinte. Sunt toti niste oameni extraordinari si le multumesc (Sorin, Raluca, Mita, Andrei, Marius, Ioana).
Un alt lucru extraordinar a fost momentul, dupa banchet, cand oamenii din jur si profesorii ne felicitau pentru felul in care ne-au iesit evenimentele, din punctul meu de vedere, ma facut sa radiez si sa fiu sigura inca o data, daca mai era nevoie, de lucrurile care le fac. Dar poate ca lucrul cel mai important este ca in tot amalgamul acesta de activitati, de lucruri de facut ne-am format noi, o echipa de prieteni. Cum bine spunea Sorin aka Terchila acum trebuie sa facem o continuare la orice doar de dragul de a petrece cat mai multe clipe, momente alaturi de niste oameni extraordinari sau ,cum spunem noi sibieini, niste oameni faini. Am incercat sa capturez niste momente alaturi de prietenii mei si le-am pus in coltisorul meu :) . Acestia suntem noi o echipa minunata care stim sa punem suflet in tot Andrei aka Muc, Mada aka Madalin, Mihai aka Mita, Ioana, Sorin aka Terchila, Ralu aka Ralucu si Marius care are privilegiul sa fie singur in poza :) (nu era in zona cand am facut noi poza). Doamne cate clipe frumoase am petrecut impreuna si sper ca vor mai fi multe de aici incolo.

Am invatat un lucru foarte important acum ceva timp si anume..Multe lucruri din jur se schimba dar prietenii adevaratii raman mereu aroape.

Cu toate ca acest episod s-a terminat asa de repede nu regret un lucru, ca nu a trecut degeaba pe langa mine si ma format cat de cat pentru ce a va urma de aici incolo.

Cat de repede trece timpul

2008-06-06T21:11:00.005+03:00

Nu-mi vine sa cred ca am terminat cu toate examenele, ca acum nu voi mai fi in sesiune (deocamdata). Atat de repede a trecut timpul pe langa mine parca acum 3 ani ma vedeam timorata si plina de emotii in fata BAC-ului si incercand sa-mi dau seama cum va fi oare la facultate. Atatea intrebari aveam in minte dar fara nici un raspuns. Dar ce e si mai ciudat ca numarul intrebarilor lipsite de raspuns a crescut acum si totul e confuz chiar daca e asa de clar...

Acum un an, aproape, plecam cu un regret enorm in suflet din Belgia deoarece am lasat in urma niste oameni deosebiti, dar si cu o bucurie imensa deoarece am reusit sa ma cunosc pe mine mai bine, sa-mi dau seama ca nu tot ce zboara se mananca. Din acel moment am inceput sa gandesc altfel si am inceput sa pretuiesc si mai mult lucrurile care conteaza cu adevarat, oamenii si mai ales ca sunt romanca.

In 18 iunie voi avea cursul festiv si cred ca va fi o zi atat de emotionanta pentru mine deoarece va fi primul pas in a-mi lua la revedere de la facultate, de la profesorii de suflet de la atatea persoane apropiate sufletului meu...Regret ca s-a terminat atat de repede dar ma bucur ca am avut ocazia sa cunosc niste oameni extraordinari.

Voi avea examenul de conducere si imi doresc sa iasa totul bine....abia astept sa conduc o masina..sa ma urc in ea si sa plec oriunde vad cu ochii...ard de nerabdare

Acum parca mi-as dorii sa opresc timpul in loc, sa ma mai bucur inca o clipa de momentele frumoase alaturi de voi, persoanele care au ramas in sufletul meu...Dar din pacate mai pot doar sa ma bucur de momentele care vor veni de acum inainte si ce pot sa mai fac e sa le traiesc la intensitate maxima.....

In toamana, masterul si viata mea va lua o cu totul alta intorsatura...un cadru nou, Bucuresti, oameni noi, dar cu in plan de viitor destul de indraznet. Voi incepe sa fiu un om mare cu idei noi si entuziasm, placere de lucru si daruire. Intrebarea care o am acum in minte este...Oare cum va fi?

Dar raspunsul il voi primi in momentul oportun...
Un Mada :)

Doamne cat de bine e....

2008-05-13T22:17:00.002+03:00

O persoana speciala pentru mine a reusit sa-mi insufle placerea de a conduce...de a simti masina....Doamne cat de bine e...

E o senzatie atat de placuta sa vezi cum tu ajuti la punerea in functiune a unui angrenaj de fiare....cum fiecare ezitare sau exces de ceva e exprimat mecanic prin masina atunci cand esti la volan....

Mai am putin si ajung sa imi dau si examenul pentru carnetul de soferi...sincer abia astept....

P.S. Multumesc Ovidiu

Mada :)

Cat de ciudat...

2008-05-11T22:07:00.004+03:00

E asa de ciudat cat de mult se poate schimba o persoana si mai ales cat de repede....Isi pierde sau isi arata adevarata identitate, e prea greu sa fac distinctie...

E atat de greu sa exprimi acest sentiment, dar DEZAMAGIRE ar fi oarecum cel mai potrivit cuvant...

Identitatea pe care eu o stiam parca a fost zburata de vant si a ramas doar scheletul omului...exact ce el era defapt...e trist sa vezi lucrul acesta dar poate ca asa e viata....

Un Mada ganditor

M-am decis...

2008-05-02T22:49:00.004+03:00

Nu de multa vreme viata mea a luat o turnura mai diferita. Dupa ce voi termina cu sesiunea, cursul festiv si banchetul va iesi bine si dupa ce imi voi lua licenta (sper) cu nota mare ma voi intoarce din nou la invatat deoarece voi pleca in Bucuresti pentru a face masterul...

Ce ma sperie este numai orasul...dar sper ca si zambetul meu sa aiba loc acolo...Sper ca-mi voi gasi si eu coltisorul meu undeva acolo..

In septembrie cred ca voi avea parte de tot felul de sentimente...Stresul admiterii, amintirile din facultate, nebunia locului in care voi ajunge, dorul oamenilor care ii las acasa....vor fi multe

Dar cu toate acestea cu zambetul pe buze si fruntea sus ma incumet nu doar sa visez cu ochii deschisi ci chiar sa-mi transform visul in realitate...Un mada :)

O noua confirmare

2008-04-14T15:17:00.005+03:00

Saptamana trecuta mi s-a intamplat ceva foarte interesant mi s-a propus sa fiu trainer la un proiect...si am acceptat. Proiectul era sa educam studenti in domeniul contabilitatii, mai precis contabilitate primara.

Sincer a fost prima data cand am tinut un training(nu am fost doar eu eram o echipa de 2 persoane deci multumesc Ioana) in fata unor oameni care erau in afara AIESEC-ului si a iesit atat de bine. Proiectul in sine a fost foarte obositor deoarece predam la 2 serii de studenti cate 3 ore fiecare serie...dar a meritat efortul. La sfarsit cand o parte din oameni parca regretau ca s-a terminat asa de repede, cand toti erau bucurosi ca totul a iesit asa cum a iesit nu poti sa fii trist...mie acesti oameni mi-au incarcat bateriile mi-au ridicat moralul si mi-au confirmat chiar daca nu mai era nevoie sa am incredere in mine.

Marea majoritate ne-au luat noua starea de stirit adica erau cu zambetul pe buze si au creat si si ei alaturi de noi o atmosfera placuta si relaxanta si chiar au inteles contabilitate (surprinzator dar adevarat).

Si am realizat ca ar trebui sa fac mai des lucrul acesta pentru ca sunt in stare am reusit (si eu si Ioana) sa tinem sub control 90 de oameni (in doua serii), sa-i facem sa si inteleaga si sa le mentinem sus starea de spirit....Doamne ce experienta faina..Acum inteleg ce-mi spunea un super bun prieten din Bucuresti despre traininguri tinute in alt mediu....Multumesc

Aveam nevoie de asa ceva....O noua realizare de care sunt mandra....Multumesc Ioana, am facut o echipa foarte faina :)

Un Mada foarte happy :D

Cu volanul in mana.... :)

2008-04-02T21:27:00.004+03:00

Am inceput scoala de soferi si am descoperit ca e foarte placut sa conduci....Abia acum am inteles ce simteau persoanele dragi mie cand conduceau...Am inteles ce simteau cand erau cu volanul in mana si soseaua in fata ochilor...Doamne ce senzatie placuta....

Cum toate au un inceput mai plin sau nu de surprize asa am avut si eu la primele lectii de soferit (deocamdata am 3 sedinte la activ dar gafele se tin lant), de exemplu :
- am luat curbe pe ambele benzi ale soselei
- sunt experta in a trece de la viteza a 2-a in a 5-a si din vitea 1 in a 4-a
- pe o sosea foarte aglomerata (la prima sedinta) eu aveam grija de volan iar instructorul se juca cu schimbatorul de viteze si pedalele (cat de comic a putut fi) :D
- era sa calc o fata (culoarea pielii fetei avea tonuri mai inchise si mai era si seara) pe trecerea de pietoni
- am reusit sa ma catar pe niste borduri si sa cobor cu masina de pe bordurile respective (cu mici zdruncinaturi :) )

Cam atat deocamdata cu peripetiile mele la volan....Cu toate acestea e chiar frumos sa conduci...Am noroc de un instructor care imi tine starea de spirit la un nicel de ridicat si sunt mai tot timpul cu zambetul pe buze

Multumesc persoanei care ma invatat sa vad masina cu alti ochi si sa pun pasiune cand sunt la volan dinainte sa ajung sa o conduc....

Am mai inceput un episod din viata mea...Cu fruntea sus si plina de curaj

E trist....

2008-03-29T21:52:00.002+02:00

E trist cand iti faci planuri cu persoana iubita si dintr-o data totul se clatina sub picioare....
E trist cand spui te iubesc si parca nimic nu mai are ecou.....
E trist cand ai lacrimi de tristete in ochi cand te gandesti la persoana iubita...
E trist ca nimic din ce faci nu are efectul scontat.....
E trist cand in loc de vorbe frumoase sunt doar certuri.....
E trist cand nu mai ai incredere in persoana in care spui ca o iubesti....
E trist cand nu poti sa vezi ce se intampla in jurul tau....
E trist cand sansele trec pe langa noi fara sa le fructificam...
E trist cand spun ca fericirea e departe.....

Toate aceste lucruri dor si mai tare atunci cand sti sa spui Te iubesc.....1+1=2

Amintirile raman pe veci scrise in suflet....(de cele mai multe ori doar cele frumoase)

Nimic nu e intamplator....

Respir adanc si imi urmez cursul vietii....

Un multumesc

2008-03-10T23:57:00.002+02:00

Astazi mi s-a intamplat un lucru....am vrut sa spun multumesc unei persoane foarte dragi mie dar era parca mult prea putin fata de ceea ce doream eu sa-i exprim...Oare nu exista un cuvant mai mare decat multumesc?

De cele mai multe ori clipele grele sunt momente de rascruce din viata unei persoane..De ce?....pentru un singur lucru...Atunci raman langa tine oamenii care iti sunt cu adevarat prieteni....Lor nici macar cuvantul multumesc nu le e de ajuns cand il rostesti pentru ca doresti sa le exprimi mai multe. Acestia sunt oamenii pentru care ai da orice pentru ca sti ca nimic nu e prea mult si nici prea putin.

Sunt putini oameni de genu in viata mea dar pentru mine nu conteaza numarul lor si conteaza ei in sine...Nu conteaza cum bine spuneau 2 prieteni de-ai mei cat de des ii vezi ci ce se intampla atunci cand vorbesc unul cu celalalt chiar si prin intermediul unor taste si unui monitor, sau o convorbire telefonica care parca te face sa uiti ca nu ai mai vazut persoana de nenumarate luni. Acestia sunt oamenii care au o valoare neestimata.

Eu as vrea sa spun mai mult decat multumesc prietenilor mei dar un cuvant mai mare nu exista asa ca multumesc...Mada :)

Multe lucruri ...

2008-03-09T21:09:00.004+02:00

De mult timp nu am mai scris...s-au intamplat prea multe si poate ca eram prea confuza ca sa reusesc sa mai scriu ceva....Acum pot spune ca totul a inceput sa se sedimenteze...Viata personala incepe sa mearga pe un fagas bun, eu incep sa-mi umplu timpul cu lucruri care imi place sa le fac (sa organizez banchetul, sa fiu pe langa oamenii dragi, sa ma gandesc la ce voi face dupa facultate...)....

A fost o perioada foarte grea deoarece lucrurile care se intamplau pe langa mine nu aveau sens sau nu luau o forma mult prea neplacuta pentru mine si nu numai....Intr-o perioada in care sti ce vrei e destul de greu ca lucrurile sa mearga in directia in care te astepti cand sunt cel putin doua persoane implicate....

Greu dar nu imposibil...de cele mai multe ori sunt optimista (mai fac si eu pauze dar imi revin)...dar nu-mi doresc sa vad doar partea buna in toate...ci s-o vad pe cea reala...

Inca sunt mica nu am trecut prin prea multe sau poate am trecut prin multe (depinde cat de subiectiva sunt) dar, dupa cum bine spunea si un prieten de-al meu, inca mai am timp sa fac greseli....La 21 de ani am o viata in fata si in momentul acesta nu trebuie sa uit ce vreau de la mine si mai ales ce vreau de la viata mea.....O viata personala buna nu e de ajuns

Am implinit un an si o luna alaturi de persoana iubita...Ne-am dat si noi seama ca suntem un cuplu atipic....Am trecut impreuna printr-o gramada de situatii dificile dar am reusit sa fim unul langa celalalt....Si sa iubesti pe cineva e greu dar iti umple sufletul de fericire cand se intampla...

Cum am mai spus si in postul trecut ajuns sa ma lovesc frontal cu viata reala..sa fiu un om care incepe sa faca primi pasi in viata.....Pare greu dar nu imposibil...Cu toate aspectele acestea eu sunt cu zambetul pe buze pentru ca stiu ca mai apare ceva care ma va face sa-mi descopar limitele sau mai bine spus sa ma descopar pe mine....

Au mai trecut cateva luni...mai e o viata....Cu fruntea sus si plina de curaj..Mada :)

Un Mada happy...

2007-11-30T19:51:00.000+02:00

Asa imi place mie sa ma semnez deoarece asta simt ca ma caracterizeaza...In ultima perioada ma gandesc detul de mult la ce voi face dupa ce termin cu licenta...Dupa ce am participat la olimpiada din Targu Mures si am organizat olimpiada din Sibiu mi-am petrecut timpul alaturi de oamenii dragi...Ma simt foarte ciudat pentru ca nu imi gasesc locul, incerc sa-mi umplu timpul cu ceva dar parca nu e ceea ce caut(inca mai incerc sa-mi dau seama ce-mi lipseste)

Pentru o perioada ma gandeam foarte mult sa candidez ca LCP dar am ajuns la concluzia ca nu e ceea ce-mi doresc. Imi doresc foarte mult sa fac masterul in strainatate impreuna cu persoana iubita dar trebuie sa vad in ce masura vom reusi sa facem asta.

Pe langa toate lucrurile acestea sunt sigura de un singur fapt vreau sa ma specializez pe partea de project management si cand voi ajunge eu mare sa-mi deschid o afacere in domeniul acesta....Suna foarte bine acum si vreau sa prinda si contur

In rest sunt foarte fericita ca am langa mine persoana iubita si gasca mea de prieteni la care tin enorm de mult....Inca un lucru care il descopar si il redescopar e cat de utila mi-a fost experienta din Belgia, cat de mult elan mi-a dat si ce e cel mai important mi-a dat siguranta in mine.Am crescut si simt cateodata ca parca am realizat mai multe decat mi-am pus in gand(nu regret nimic si inca sunt uimita sa fiu ceea ce sunt acum)...Un Mada :)

Cateva randuri despre mine si lucrurile care se intampla in viata mea.....

1+1=2

2007-10-03T21:05:00.000+03:00

Da am ajuns sa spun si eu multumesc Doamne Doamne pentru minunatia de baiat care il am langa mine.

De multe ori uiti sa privesti in jur in momentul in care te simti singur deoarece crezi ca nu e nimeni care ti-ar putea fi alaturi...dar de cele mai multe ori acolo e el..persoana care te face sa zambesti ori de cate ori il privesti...ii simti imbratisarea chiar si la 2000 de Km distanta...iti umple inima de o caldura si o liniste care de numeste DRAGOSTE...EL

Sentimentul cel mai placut e atunci cand EL = EA si cand sentimentele se interpatrund.....Cand doua persoana ajung sa fie una singura din prisma sentimentelor comune, a legaturii stranse care e intre ei....

Sa zbori cred ca e posibil....sa strabati mii de km e foarte usor....sa traiesti cu gandul ca persoana iubita e departe e floare la ureche...doar atunci cand 1+1=2 in adevaratul sens al cuvantului...

Iti multumesc ca ai aparut in viata mea cand nu m-am asteptat si ca ai ramas facandu-mi fiecare zi cea mai frumoasa din viata mea...pentru ca am ajuns sa rad pentru ca sunt fericita alaturi de tine...sa adorm si sa ma trezesc cu tine in gand si asta sa-mi lumineze ziua ....si ce e si mai important e ca am invatat amadoi sa iubim....si sa spunem TE IUBESC....

In fiecare zi voi spune multumesc....si voi fii fericita pentru ca esti tu langa mine...Iub al meu...

Nimic nu e ceea ce pare dar totul e asa cum vrei sa-l vezi

2007-07-15T00:35:00.000+03:00

De multe ori ajungi sa te pierzi in realitatea viselor tale atunci cand realitatea e tot ceea ce te inconjoara...De multe ori mergi pe strada si te simti ata de strain de oamenii care trec pe langa tine...par a fi naluci din alte lumi venite....

Ce e si mai ciudat e cand vezi pe strada numai lucruri luate din cele mai ieftine filme sau cele mai cunoscute manele....nu mai e nimic din tot ce era o data...RESPECT....DRAGOSTE... MILOSTENIE...SIMPLITATE...si multe altele care au fost o data de mult si pe care putini oameni si le amintesc si mai si dau dovada de ele...

Ma intreb cateodata de ce pentru unii calea cea mai grea e cea mai buna...de ce isi complica existenta...de ce nu se bucura de cele mai mici detalii..de ce masina si banii din cont sunt criteriile alegerii noului prieten....

Ma intreb oare daca noi am uitat cine suntem cu adevarat si incercam sa traim cu o masca pe care am imprumutat-o de la nu stiu ce "super star"???

Ce mai e real si ce e mascarada???? Cine mai e om si cine e un actor de teatru cu o mie de masti......ce va fi sa fie.......O gramada de intrebari fara raspuns